Joi, 5 Septembrie 2019
Nici
nu mai știu ce aș putea să-ți spun,
Iancule-Avram
cu sufletul sub brumă,
Din
Dragoste de neam cel mai nebun,
Ia-mă
cu tine, Bunule și du-mă
În
locul unde supărare nu-i
Și
niciun vânzător de neam pe-aproape,
Prin
Țara mea, tot mai a nimănui,
Îmi
port zadarnic Dorul tău sub pleoape,
Din
Testamentul scris atunci cu jale
Pe-o
margine de Râu, acolo-n Munți
Când
pașii tăi se tulbură pe cale
De
jalea și durerea celor mulți...
Viața
asta parcă mi-e postumă,
În
lutul meu tristețile tot scurmă,
Ia-mă
cu tine, Iancule și du-mă,
Aici
să nu-mi rămână nicio urmă...
Tu
iartă-mi răzvrătitul meu tumult,
Sunt
supărat și eu, ca fiecare,
Poate
câteodată și mai mult,
Și
amorțirea neamului mă doare!
Potrivnice
ne sunt aceste vremi,
Nădejde
de-ndreptare astăzi nu e,
Tot
stând cu mâna-ntinsă la Câmpeni
Până
și bronzul geme din statuie...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu