25 Septembrie 2019
Mi-aduc aminte Ziua, cea plină de
lumină,
Lumina fără seamăn, orbindu-l
pe Irod,
Nu mai ucideți pruncii, ei nu au
nicio vină,
Blestemat să fie și gândul cel
„nărod”!
Mă ierte dar Înaltul din
valea-n care sunt,
Dar pulberea țărânii
acestui veac mă doare,
Eu cred că nu există
pedeapsă pe pământ
Pentru acel ce curmă
copilăria-n floare!
Ce vremuri mi-au fost date
să le trăiesc supus,
Deasupra niciodată eu
știu că nu se poate,
Mă simt precum tâlharul,
alături de Iisus
Pe Golgota tăcerii,
sătul, scârbit de toate...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu