Mă întrebam adesea cu rugăciunea-n mâini,
Copilărind acolo departe-n Satul meu:
Din rame sfinții oare nu sunt și ei bătrâni,
Nu e bătrân din ceruri și Bunul Dumnezeu?
M-a auzit odată oftând sărmana mamă:
Hai, spune ce te doare copilul meu, ce ai?
Tot ce-i deasupra-i veșnic, să nu îți fie teamă
Și merele pe ramuri sunt rumene din rai!
..................................................................
A-mbătrânit doar vremea acolo-n Satul meu,
Aceeași întrebare o port și-acum sub pleoape,
Din Dragoste răspunsul eu știu că nu e greu,
Când scriu întotdeauna îl simt atât de-aproape!
Joi, 16 Decembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu