Iese fumul, cât o să mai iasă
Din sărmana, prigonita casă,
Pe-un pământ de lacrimi și de ură,
Din Acasa de sub Curătură
Și din altele tot mai tăcute,
De viscole și arșițe bătute?
Celor care vor să ne strămute
Bunul Dumnezeu să nu le-ajute!
Lângă sobă stau străbunii parcă,
Doamne, ce durere îi încearcă!
Nici ei nu mai au liniște defel,
Focul arde supărat și el...
Cade vremea oarbă peste noi,
Gerul mușcă din copacii goi
Și-n zarea care încă se întinde
Îngerii dragi tot murmură colinde...
Cu toată-mpotrivirea omenească
Pruncul cel divin o să se nască
Și nimeni n-o să șteargă bucuria
Dintre părinții Iosif și Maria!
Joi, 9 Decembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu