Și Horea știe că seamăn cu el,
La Albac leagănul suspină sub grindă,
Ninge peste Scorucet, cu gând mișel
Gornicii vremii vreau iar să îl prindă...
După urmele-opincilor pe creste în sus,
Cei mai de-aproape îi târguie prețul,
Ca Iuda când l-a vândut pe Iisus,
Fie-le partea de-a pururi disprețul!
HOREA! HORIA! Străbunule drag,
Sufletul meu în genunchi te colindă,
Din Nicola numelui tău eu mă trag,
Precum se trage stejarul din ghindă!
Se-aud la Alba, „mor pentru popor!”
Silabele sângelui murmurând românește,
Cuvintele tale și astăzi mă dor,
Dar lancea cuvântului nu-mi ruginește!
11 Decembrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu