Din lacrima dorului...

Leverkusen, 8 August 2018

In memoriam

Dumitru Fărcaș

„Și Dumnezeu e-un bun român...”

În leagănul Munților mei din Apus,

Acolo, unde și astăzi mai adorm câteodată,

Am crescut în lacrima Dorului picurată-n Auz,

Lacrima Dumnezeirii ce mi-a fost dată!

Un Om ca Dumitru, știu, nu se naște

Decât la o suă de ani în Carpați!

L-am cunoscut mai înainte de-a ne cunoaște

Și așa am rămas, de-a pururea frați!

Sufletul meu se înfioară și-acum,

Ascultându-i porunca aceea divină:

„Iubiți-vă Țara și Neamul și nu oricum,

Cu dragostea voastră vederată-n lumină!”

Mereu între comtemporani și strămoși,

Dumitre Fărcaș, de acum te vei duce

Lângă prispa Casei tale din Groși,

Maramureșul ți-a fost altar și cruce!

Între glasul de înger și tăcerea din humă,

Din satul cel veșnic, Sat pătimaș,

„Neamul și mândra” ce durere postumă!

Nu te vor uita, Dumitre Fărcaș...

Nicolae Nicoară-Horia