Moților mei
Al vostru sunt și de acolo-mi trag
Izvoarele spre gura mea însetată,
Neam de moți, prea dureros de drag,
Mamă îmi ești și la nevoie- tată!
Neam al meu, statornic și frumos,
Cu regii și cu craii lui anume,
Spre cerul tău cu tălpile pe jos
Oriunde-aș fi rătăcitor prin lume
Când vin acasă cu întreg văzduhul
De doruri adunate în desagi,
Simt cum se pogoară-n mine duhul
Ca freamătul pădurilor de fagi.
Se varsă din șiștar în cântec zorii
Și dacă e întuneric pe pământ,
Moții mei de-aici și din istorii
Și după moartea mea o să vă cânt!
Mi-e dor de voi, cum grâului de pâine
Și vă iubesc durerile cât pot,
Al vostru sunt și veșnic voi rămâne
Cu lacrima și ochiul ei, cu tot...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu