Lângă icoana stelei...

 

„Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e...”
Mihai Eminescu-La steaua...

Smerit lângă icoana cea vie-a stelei tale

M-am tot gândit la tine și mă gândesc și-acum,

Din floarea ta albastră, cu dor între petale,

Mirosul fără margini se-așterne lin pe drum.

Ea, neasemuita, ți-a fost atât de dragă

Și-n toată veșnicia tu nu o poți uita!

Când pe pământ nu-i nimeni deplin să înțeleagă

Cuvintele rămase zălog în urma ta.

Mihai, mi-e dor de tine! Te-aștept la Blaj să vii

Și-acolo sus, pe Hulă, s-ascult Poemul tău

Până se face noapte în strugurii din vii

Și stelele „se-ntunecă de lungi păreri de rău...”

..........................................................................

Simt sufletul din mine cum mi se rupe-n două,

Cuvântul rourează Iubire-acum când scriu

Lângă icoana stelei ce ne-a fost dată nouă,

Acolo niciodată în gânduri nu-i târziu...

Duminică, 19 Iunie 2022

Nicolae Nicoară-Horia