„Icoana
stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a
zărit,
Azi o vedem, şi nu e...”
Mihai Eminescu-La steaua...
Smerit lângă icoana cea vie-a stelei tale
M-am tot gândit la tine și mă gândesc și-acum,
Din floarea ta albastră, cu dor între petale,
Mirosul fără margini se-așterne lin pe drum.
Ea, neasemuita, ți-a fost atât de dragă
Și-n toată veșnicia tu nu o poți uita!
Când pe pământ nu-i nimeni deplin să înțeleagă
Cuvintele rămase zălog în urma ta.
Mihai, mi-e dor de tine! Te-aștept la Blaj să vii
Și-acolo sus, pe Hulă, s-ascult Poemul tău
Până se face noapte în strugurii din vii
Și stelele „se-ntunecă de lungi păreri de rău...”
..........................................................................
Simt sufletul din mine cum mi se rupe-n două,
Cuvântul rourează Iubire-acum când scriu
Lângă icoana stelei ce ne-a fost dată nouă,
Acolo niciodată în gânduri nu-i târziu...
Duminică, 19 Iunie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu