Înaintemergătorii...

Duminică, 7 Ianuarie 2018

De când am văzut prima oară zorii

Și-am înțeles ce-nseamnă pe pământ,

Ce dragi mi-au fost înaintemergătorii,

Cei din faptă și cei din cuvânt,

Cum drag pentru pierdut e un liman,

Dar dintre toți, mai plin de-nvățăminte,

Precum a fost Prorocul sfânt Ioan

Nu e altul să-mi aduc aminte!

„El este înaintea mea!” Pe drum,

Așa striga mulțimii adunate

Și parcă îl aud spunând și-acum

La cei, tot mai puțini, uitați prin sate,

La cei de prin orașele ce poartă

Pe chipul lor tristețea fără leac,

Dumnezeule din cer, mă iartă,

De-atâtea lacrimi nu mai pot să tac!

Izvoarele și ele au în glas

Durerea lor prelinsă în fântâni,

Din câte Tu ne-ai dat ne-a mai rămas

Doar numele acesta de români!

Durută Țară, scumpă Românie,

Te plâng cu Ioan deodată și-nțeleg,

Iar „glasul care strigă în pustie”

Îmi răscolește sufletul întreg...

Nicolae Nicoară-Horia