Flori de Dor și flori de mină...

 

Flori de Dor și flori de mină,

Inima din piept suspină

Și în ea tristețea bate-

Flori din mine încuiate...

Țară de-adevăr și piatră,

Se-aud vâlvele cum latră,

Ochii din departe plâng

Și acolo în adânc

Întrebarea-i ca absintul,

Unde-i aurul și-argintul?

Flori de mină, flori de Dor

Și cuvintele mă dor!

Flori de mină preafrumoase,

Mi-a intrat durerea-n oase,

Aibă cine să o-nvețe,

Nu mă dor de bătrânețe...

Țară plină de ispite,

Flori din mine părăsite,

Cine le-a-ncuiat, române,

Aibă-le în loc de pâine!

Nicolae Nicoară-Horia