Mă înfior atunci când scriu
Cuvântul care-n suflet cură,
Vin vremuri și mai grele, știu,
Cu oameni tot mai plini de ură!
Acum n-au timp adeseori
Să îmi citească-ntreg Poemul,
De dimineață, până-n zori
Ne-aleargă peste tot blestemul...
Dar pentru toate câte-ndură
Și țara mea și neamul meu,
Vă spun în vorbe cu măsură,
Nu e de vină Dumnezeu!
Nu toate îți sunt de folos
Din câte inima le-adună!
Să nu te cerți pentru Hristos,
Când știi că cearta nu e bună!
Copil pe plaiuri transilvane
De mic eu m-am crescut încet
Și nu mă cert pentru icoane,
Nici nu mă cred că sunt ascet!
De nu le sunt pe plac la unii,
Eu nu mă necăjesc deloc,
Din tot ce-au pus în suflet bunii
Nimic nu vor clinti din loc!
Mereu ajuns pe la răscruce
Am auzit din ceruri Glasul,
Purtând cu mine sfânta cruce,
Sub ea îmi voi găsi popasul...
Cum stă la pândă leopardul,
Dar cât o să rămân cu voi,
Purtându-mi prin dureri stindardul,
Sub vremuri nu mă încovoi!
Din câte inima le-adună
Nu toate îți sunt de folos,
Când știi că cearta nu e bună,
Să nu te cerți pentru Hristos!
Duminică, 9 Ianuarie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu