Vederea mi se mistuie sub pleoape,
Te simt și te aud-ești lângă mine,
Se face seară, noaptea e aproape,
Degeaba latră câinii, ea tot vine...
Afară trece vântul peste casă
Și peste pomii-nfrigurați și goi,
Un gând străin pe frunte mă apasă
Și Aerul se tânguie-ntre noi,
Precum se răzvrătea atunci pe creste,
Acolo-n Munții mei, plini de jivine,
Parc-am ajuns la capăt de poveste
Și totuși te aud: sunt lângă tine...
....................................................
Când îmi vorbești și vântul se ogoaie,
Ca o mireasă luna se-nveșmântă,
Cu tine nu sunt singur în odaie,
Poezia mea-minune sfântă!
Duminică, 30 Ianuarie 2022, spre seară...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu