MI-E SETE...

03 Martie, 2009.

Mi-e sete, Doamne, încă dă-mi putere
Să pot răbda pe rugul izbăvirii,
Celui Răstignit pe crucea firii
I-au dat oţet amestecat cu fiere...

În lanţuri Horia de era dus
Înspre Alba Iulia,-nsetatul!
Când peste gură l-a lovit soldatul,
Izvorul, cel din stâncă, s-a ascuns...

În ochii mei au început deodată
Izvoare reci de lacrimi să inunde
Şi din căuşul palmelor flămânde
Mi-am potolit dogoarea blestemată...

Mi-e sete, Doamne, singur în pustie,
Ispita, simt, e undeva pe-aproape,
În siturile ei vrea să mă-ngroape-
Dă-mi să beau din Apa Ta, cea Vie!