DUMINICA MAMEI...

08 martie 2009, ora 0.30

Adevărul fructului dintre petale,
Cea mai frumoasă dinpre poveşti,
Toate Zilele sunt ale tale,
Şi Duminica aceasta în care îmi Eşti!

Mi se spune din vârstă că sunt bătrân,
Copiii mei se uită la mine devreme,
Copchilul acela, uitatul la sân,
Îţi sărută mâinile crăpate de vreme!

Astăzi nici Dumneata, nici eu nu mai cred,
Cum stai aşa cu buletinul în mână,
MAMĂ-parcă ieri îl certai pe ciled
Că nu mai vine cu apa de la fântână...

Eram săraci, Doamne, ce sfântă era
Mămăliga aceea, tăiată la cină
Şi acuma mi-e dor, flămândul de ea,
Pe masa Copilăriei, ca o lună plină...

Desculţ de umblam peste mirişti, pe Deal,
Nu mă înţepa niciun spine pe-atunci,
Cu băţul acela eram Iancu pe cal
Şi le dam norilor aspre porunci...

De Ziua Ta, ce veşnică Zi,
Cât de frumos amintirile dor!
Ochii tăi, Mamă, acum sunt târzii
Şi scapătă Soarele în zările lor...

Adevărul fructului dintre petale,
Cea mai frumoasă dintre poveşti,
Toate cuvintele sunt ale tale
Din Duminica asta, care îmi Eşti!