Tu și poemul...

Duminică, 27 Mai 2012

Tu ești în gândul meu de-a pururi straja

Precum lumina viței pe araci,

Nu-i risipi acestei clipe vraja

Acum când scriu, privește-mă și taci.

De unde vine-această înfiorare

Când te apleci din setea mea să bei?

În ochii tăi mirați e sărbătoare

Și poți îngenunchea păduri cu ei...

Nu-i mântuire fără de păcat,

Nici norul în văzduh fără de ploi,

Ascultă cum se înalță împăcat

Cuvântul ca o rugă dintre noi.

Nu-i risipi veciei mele vraja

Atunci când scriu, sărută-mă și taci,

Tu ești în gândul meu de-a pururi straja,

Hai, spune-mi ce ai vrea cu el să faci?