Nu rupeți florile...

Duminică, 6 Aprilie 2014

„Cum fulgeră coasa pe dealuri în zori

Și-mi pare că fierul e roșu de sânge,

Vinovat dacă sunt pentru noaptea din flori,

Sărută-mi lumina și taci, nu mai plânge...”

„Nu rupeți florile!” 'mi-aduc aminte

Cum rostea Mama aceste cuvinte,

Ce sfântă poruncă din poruncile ei

Date păstorului-miel între miei!

„Nu rupeți florile!” nu uit niciodată,

Frumusețea lor e atât de ciudată!

Acum știu de ce mă ruga deseori,

Când vii la mine să nu-mi aduci flori!

Acolo, în zările-acelea senine,

Nici mieii nu le pășteau pe coline

Și eu vă spun cu roua pe față-

„Nu rupeți florile!” și ele au viață!