Nu-i așa că mugurii te dor...

11 Martie 2015

N-a plecat din toamnă nicio frunză,

Toate sunt la locurile lor,

Primăvara tremură sub bluză,

Nu-i așa că mugurii te dor?

Peste tot acum e-atâta sevă

Și viața gâlgâie sub coajă,

Frumoasa mea, neprețuită Evă,

Mi se umple sufletul de vrajă

Când te strâng nelămurit la sân

Ca izvorul hohotind din stâncă,

Cine-a spus că ochiul meu bătrân

Nu mai știe să iubească, încă?

Ce bucurie sinceră mă îndeamnă

Să ies în lume să să strig flămând-

Nicio frunză n-a plecat din toamnă,

N-a plecat din viață niciun gând...

Focul viu mocnește-acum în spuză,

Și o spun în văzul tuturor,

Primăvara tremură sub bluză,

Nu-i așa că mugurii te dor?