Doina mea vindecătoare...

Vineri, 10 Iulie 2020

Doina mea, doină de jale,

Că de bucurie-ai fost,

Te aud venind pe cale

Și călare și pe jos;

Doina mea, de-o vreme-ncoace

Peste tot unde mă știu,

Nu ai liniște, nici pace

Întotdeauna când te scriu!

Iarba geme pe coline

Tot mai arsă și mai multă,

Plânge sufletul din mine

De durere când te-ascultă!

Doină, doina mea cea vie,

Cine te-a lovit în glas

A plecat ca o stihie,

Pururea tu ai rămas!

Tulnicul se-aude-n zare,

Cerul cade peste Râu,

Fluierul în Munți tresare

Din șerparul de la brâu,

Doină, Doină-Rugăciune

În cuvântul care-l spun,

Iancu plin de-amărăciune

Lăcrimează sub gorun;

Te horește Crăișorul

Horea dintre izvoare,

Stâmpără-mi și mie Dorul,

Doina mea vindecătoare!

Necuprins de îndoială

Sufletul să ne rămână,

Vindecă de orice boală

Toată Nația Română!

Adevăr și adăpost,

Leagăn și mormânt mereu,

Doină, tu aici ai fost

Între noi și Dumnezeu!

Nicolae Nicoară-Horia