Semănătorul...

Vai vouă, ce vă place

Acest cuvânt-război,

Sămânța Lui de pace

Rodească între voi!

 

Fericit e semănătorul

Care trudește

Nopți

Și

Zile,

Semănându-ți ogorul!

El știe

Că nu toate

Ogoarele

De pe pământ

Sunt fertile...

Ce minunat e ogorul

Lui Dumnezeu

Din sufletul

Tău!

Ce Fericit

E semănătorul

De

Poezie!

Cu câtă nădejde seamănă

Cuvintele

Lui!

 

Semințele și semănătorul...

 

Întotdeauna am iubit semințele,

Mai ales pe cele de grâu;

Asemenea poetului din Lancrăm,

Copil fiind,

Mă scăldam în ele

Ca într-o albie de râu...

Fiorul acela, tainic și sfânt,

Umplându-mi sufletul plin de mirare

Îl simt și acum în cuvânt

Ca pe-o nestăvilită sărbătoare!

Acasă, la vremea dată,

Acolo,

Pe Dealul Copilăriei mele,

Semănam primăvara,

Împreună cu bunul meu tată

Și semințele-acelea

Mi se păreau

Stele...

Precum își iubește pasărea zborul

Cu o dragoste plină de zel,

Așa am iubit semințele

Și semănătorul

Și am crezut întotdeauna

În ele

Și-n

El!

 

Nicolae Nicoară-Horia