Ninge...

 

 

Gândurile mele-sănii de lumină,

Știu că vremea noastră-i tot mai demodată,

Lăudată-i fie Clipa cea divină,

Ninge! Hai să ningem cum ningeam odată...

 

Doi copii ne-așteaptă, colo sus pe Munte,

Dorurile, toate, cât de mult le știm!

Să lăsăm deoparte grijile mărunte,

Albi de-nțelepciune să ne fulguim

 

Și în jurul nostru, crească dar nămeții,

Unul înspre altul să ne facem drum

Până vom ajunge-n marginile vieții,

Bucuria asta încă mi-o asum...

Duminică, 4 Ianuarie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia