Ștergeți praful...

 

 „O, sfintele mele cărţi, mai bune şi mai rele,

 pe care soarta prielnică mi le-a scos înainte,

cât vă datoresc că sunt om, că sunt om adevărat...,

biserica celor patruzeci de mii de glasuri”.

Nicolae Iorga

„Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ce îți trebuie!”

Cicero

Ca om ce sunt, supus harului,

Cărțile mele, v-am tot promis,

Bucurându-mă de lumina tiparului,

Nu vă mai număr câte v-am scris!

 

Vremurile de-afară sunt tot mai grele,

Pe suflet le simt apăsarea adâncă

Și-așa sertarele sunt pline și ele,

De manuscrisele ce-așteaptă încă...

.......................................................

E-atâta liniște prin Bibliotecă

Și liniștea miroase-a târziu!

Parcă mi-au pus pe gânduri ipotecă

Și-așa îmi vine să nu vă mai scriu...

 

Și totuși, în fiecare dimineață,

Când mă trezește îngerul din tărie,

Mă rog fericit, cu fața spre Viață:

Nu voia mea fie, nu voia mea fie!

Luni, 2 Martie 2026

 

Sunt în viață adevăruri dezbrăcate care dor,

Prieteni dragi, voi, cititorii care-mi stăruiți în gând,

Unii adormiți degeaba, vă spun astăzi tuturor,

Cărțile adună praful, ștergeți-l din când în când...

 

Știu că e potrivnic timpul, vremurile-s tot mai sumbre,

Cărți de proză necitite, de teatru, poezii,

Care zac prin bibliotecă, ori prin locuri insalubre,

Fie-vă de ele milă, ca de niște ființe vii!

 

Și hârtia de o vreme parcă e tot mai puțină,

Tăietorilor de lemne, guvernanți, să le-opriți jaful,

Până încă se mai poate, până încă e lumină,

De pe cărțile uitate, de pe viață, ștergeți praful...

 

Nicolae Nicoară-Horia