Gândul tău de-o vreme tot
insistă
Și așteaptă să îi pun hotar:
Nu mai scrie poezie tristă
Și-așa lumea-i plină de amar!
Scrie despre păsări, despre
soare,
Scrie despre ierburi, despre
ploi,
Despre Dragostea
nepieritoare,
Ce-nvlăstărește pururi între noi...
Hai să ne-amintim, ți-aduci
aminte
Cum te jucai cu părul meu
bălai
De-a v-ați ascunselea printre
cuvinte
Să mă duci cu tine-acolo-n
rai?
Cum te rugam cuminte să mă
ierți
Și îți spuneam că încă sunt
fecioară
Și nu știu drumul care mi-l
arăți,
Drumul acela pentru-ntâia
oară;
Depun azi mărturie, el
există,
Precum există cetină în
brazi,
Nu mai scrie poezie tristă
Și-așa lumea-i plină de
necaz...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu