07/08 iulie 2009.
Şi megastarurile mor
Şi împăraţii lumii, Doamne,
Rămân în urma tuturor
Aceleaşi primăveri şi toamne...
Se duc şi ei în Veşnicie,
Flămânzi şi goi ca la-nceput
Şi nu iau nicio bogăţie
În casa din argint sau lut...
Trei zile viscoleşte ceaţa
Prin sufletele celor mulţi,
Ce se ridică dimineaţa
Din Valea Plângerii spre Munţi...
Şi vin apoi, ca din vedenii,
Cât nu e rece spuza humii,
Tot fel de fel de rubedenii,
Din toate marginile lumii
Şi într-o nesfârşită ceartă,
De jos ce sunt şi până sus,
Ei nu ştiu cum şi cui să-mpartă
Averea celui ce s-a dus...
............................
Toţi deopotrivă, mari sau mici,
Nu suntem pe pământ eterni
Şi-n urmă ne rămân aici
Aceleaşi primăveri şi ierni...
miercuri, iulie 08, 2009
duminică, iulie 05, 2009
MĂ STRIGĂ IARBA...
05 iulie 2009, spre dimineaţă...
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Cum mergeam cu tata în pruncie,
E-atât de multă şi aşa de deasă
Pe Dealul meu, uitat în Poezie...
E iulie, de-acum acolo ştiu
Se coc cireşele- ce Sărbătore!
De prea departe şi de prea târziu
Nu pot să vin şi zarea lor mă doare...
Doar pe furiş mă poartă câteodată
Acelaşi gând, el, cel mai de-cu-zori
Îmi bate coasa, n-a uitat s-o bată
Şi la auzul ei mă prind fiori...
Tata coseşte-acum în veşnicie-
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Pe Dealul meu durut din Poezie
E-atât de multă, Doamne şi de arsă!...
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Cum mergeam cu tata în pruncie,
E-atât de multă şi aşa de deasă
Pe Dealul meu, uitat în Poezie...
E iulie, de-acum acolo ştiu
Se coc cireşele- ce Sărbătore!
De prea departe şi de prea târziu
Nu pot să vin şi zarea lor mă doare...
Doar pe furiş mă poartă câteodată
Acelaşi gând, el, cel mai de-cu-zori
Îmi bate coasa, n-a uitat s-o bată
Şi la auzul ei mă prind fiori...
Tata coseşte-acum în veşnicie-
Mă strigă iarba să mă duc la coasă,
Pe Dealul meu durut din Poezie
E-atât de multă, Doamne şi de arsă!...
sâmbătă, iulie 04, 2009
vineri, iulie 03, 2009
OCHIUL DIN TRIUNGHIUL TĂU...
03 iulie 2009.
Numai
Aici,
În
Ochiul
Din triunghiul
Tău
Mă simt
În siguranţă-
POEZIA
Mea!
Din celălalt
Cineva
Mă ispiteşte mereu
Cu metaforele
Sale...
Numai
Aici,
În
Ochiul
Din triunghiul
Tău
Mă simt
În siguranţă-
POEZIA
Mea!
Din celălalt
Cineva
Mă ispiteşte mereu
Cu metaforele
Sale...
joi, iulie 02, 2009
ŞI IARĂŞI MĂ ÎNTREBI...
02 iulie 2009.
Şi iarăşi mă întrebi ce vârstă am,
Cine sunt anume şi de unde?
Se-aude ploaia gângurind la geam,
Tu iartă-mă dacă nu ştiu răspunde...
Sunt de aici acum şi sunt cu tine,
Gândul tău mă-nvăluie fierbinte,
Din timpul ce-a trecut în cel ce vine
Ascultă-mi sufletul dintre cuvinte...
Eu ţi l-am pus adeseori în palme,
Copilă te jucai cu el şotron
Şi serile erau atât de calme-
Noi, împăraţii lumii sus pe tron...
Un murg nechează noapte peste Munţi,
Nu-i cine să-i mai pună astăzi ham,
Tu uită-te în ochii mei cărunţi-
Se-aude ploaia cum tot bate-n geam...
Şi iarăşi mă întrebi ce vârstă am,
Cine sunt anume şi de unde?
Se-aude ploaia gângurind la geam,
Tu iartă-mă dacă nu ştiu răspunde...
Sunt de aici acum şi sunt cu tine,
Gândul tău mă-nvăluie fierbinte,
Din timpul ce-a trecut în cel ce vine
Ascultă-mi sufletul dintre cuvinte...
Eu ţi l-am pus adeseori în palme,
Copilă te jucai cu el şotron
Şi serile erau atât de calme-
Noi, împăraţii lumii sus pe tron...
Un murg nechează noapte peste Munţi,
Nu-i cine să-i mai pună astăzi ham,
Tu uită-te în ochii mei cărunţi-
Se-aude ploaia cum tot bate-n geam...
miercuri, iulie 01, 2009
LA MINE, LA TINE...
01/02 iulie 2009.
La mine plouă şi-i furtună,
Cad fulgere dinspre Apus,
La tine, ştiu, e vreme bună
Şi soarele e încă sus…
La mine pâinea e pe vatră
Şi abureşte în cuvânt,
La tine holda nu e coaptă
Şi spicele ce crude sunt!
La tine nu pândeşte bruma
Şi frunza-i tânără în vii,
La mine e târziu de-acuma
Şi plec mereu, tu- mereu vii…
Odată, cine ştie unde,
Odată, cine ştie când,
Tot amândoi ne vom ascunde
Flămândă tu şi eu flămând
Şi-acolo-n Clipa cea înaltă
Vom stinge arşiţa din noi
Şi-o să rămânem laolaltă
Până la ultimele ploi… …
La mine plouă şi-i furtună,
Cad fulgere dinspre Apus,
La tine, ştiu, e vreme bună
Şi soarele e încă sus…
La mine pâinea e pe vatră
Şi abureşte în cuvânt,
La tine holda nu e coaptă
Şi spicele ce crude sunt!
La tine nu pândeşte bruma
Şi frunza-i tânără în vii,
La mine e târziu de-acuma
Şi plec mereu, tu- mereu vii…
Odată, cine ştie unde,
Odată, cine ştie când,
Tot amândoi ne vom ascunde
Flămândă tu şi eu flămând
Şi-acolo-n Clipa cea înaltă
Vom stinge arşiţa din noi
Şi-o să rămânem laolaltă
Până la ultimele ploi… …
FIECARE CU UMBRA LUI...
01 iulie 2009.
Mă simt
Încă
O
Umbră Locuită!
Când nu voi
Mai fi,
Cine
Se va Cuibări
În
Sufletul
Ei?!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
