Cântece fără vârstă...

 

 

Dragostea nu are vârstă

Și nici Poezia ei!

Vârstă nu are izvorul

Din care te-apleci și bei,

 

Aerul, cel plin de Viață,

Nici Lumina din cuvânt,

Soarele atotputernic,

Toate fără vârstă sunt!

 

Tristă e orice mireasă

Care nu are cunună!

Vârsta noastră-n care suntem

Cine știe să ne-o spună?

 

M-a-ntrebat odată unul,

Plin de zel și-nfumurare,

Un ateu cu ochii tulburi:

Dumnezeu ce vârstă are?

Vineri, 31 Iulie 2026

               * * *

Trece vara ca săgeata,

Vremea nu are hotar,

O parte din miez e gata,

Vine luna lui Gustar!

 

Am iubit mereu risipa,

Unul împărțit la doi,

De arome-i plină clipa,

Să nu plece dintre noi!

 

Soarele acum răsare,

Galben ca o mămăligă,

Dinspre Munți în gura mare

Un Copil din Dor mă strigă...

 

Cine să-l mai înțeleagă?

Timp de-ajuns pentru el nu e,

Pe Vâlceaua mea cea dragă

Înspre-un Deal din Dor cum suie

 

Și acolo, sus pe creste

Cu miros de proaspăt fân,

Să adoarmă-ntr-o poveste

Până încă nu-i bătrân...

..............................................

Trece vara ca săgeata,

Vremea nu are hotar,

O parte din miez e gata,

Vine luna lui Gustar...

 

Nicolae Nicoară-Horia

Nu vă jucați cu Țara...

 

 

Suntem atât de-aproape de marginea genunii,

Nu vă jucați cu țara, v-am spus, vă spun mereu,

Nu-i vită să o puneți la târg legată-n funii,

Cât vă mai rabdă oare din ceruri Dumnezeu?

 

Nu vă jucați cu țara, prea dusă-i în ispită,

Nu-i condamnați prezentul, trecutul din statui!

Îți văd toată nădejdea din suflet risipită,

Ce-a mai rămas din tine, Grădina Maicii Lui?

 

Voi n-auziți la Putna un clopot sfânt cum bate?

Voi n-auziți cum plânge o Doină pe poteci?

La Timișoara, încă, se strigă Libertate,

Nu vă jucați cu Țara, ea nu-i a voastră-n veci!

Joi, 30 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Imnul...

 

 

Mi-e dor de Ciprian, de „Trei culori”,

De când vă strig „Deșteaptă-te, Române,”

Ziua, noaptea, dimineața-n zori,

Românul meu nedeșteptat rămâne!

 

Badea Traian s-a pliclisit și el,

Tot numărând oștirile pierdute,

Degeaba îl cântăm cu-atâta zel,

Imnul acesta doarme pe redute.

 

Imnul cel vechi mi-a fost atât de drag,

Izbăvitor de uneltiri oculte,

Se-aud cum plâng culorile din steag

Și dacă, cine să le mai asculte?

 

Cum poți, române, să nu-l înțelegi?

Cuprind de-o bucurie „vinovată”,

„Am cântat, tată, Daciei întregi!”

Întreagă oare va mi fi vreodată?

 

Simt Aerul din jur tot mai greoi

Și soarele e-aproape lângă zare,

Se ofilește sufletul din noi,

De-atâta somn, de-atâta nepăsare!

                   * * *

E ziua ta, o zi ca toate cele,

Imnul adormit al țării mele,

Mi se-amărăște sufletul în zori,

Unde sunt ascunse „Trei culori,”

 

În care gol de peșteră adâncă,

Pe cine oare deranjează încă?

Aici sub zarea din cuvânt albastră,

Ne-au fost să fie „trinitatea” noastră!

 

O, Dacia mea sfântă și rotundă,

De tine gura lumii e flămândă

Și Roma e frumoasă, ce să zic,

Eu nu te schimb în viață pe nimic!

 

Între Carpați și dincolo de ei

Noi n-am făcut negoț cu dumnezei,

Nici nu l-am dat pe-al nostru nimănui,

Aici a fost „Grădina Maicii Lui!”

 

Eu vin și spun, „șovinul” care sunt-

Un imn e „Tatăl nostru” pe pământ...

Iartă-mi tristețea care mă cuprinde,

Dar imnul unei patrii nu se vinde!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Aș vrea...

 

Aș vrea să mă ascund în Munți haiduc,

Acolo, în adâncul lor de piatră,

Din lumea din afară să mă duc,

Să nu mai aud vremea cum mă latră!

 

Aș vrea să nu mai scriu niciun cuvânt,

Toate-mi vin de-o vreme împotrivă,

Cei care mă „citesc” sunt tot mai mulți

Și-aștept sentința lor... facultativă...

 

Când văd ce se întâmplă-n jurul meu

Și sus, pe Internet, mă umple greața,

Aș vrea, mă ierte bunul Dumnezeu,

Să-mi trăiesc în altă viață Viața!

 

Poate nici acolo, cine știe,

Nu-i liniștea ce o râvnesc acum,

Vreau să m-ascund în tine, Poezie,

Cum se ascunde floarea în parfum...

28 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

Rugă pentru înmulțirea cuvintelor...

 

Din cinci pâini a săturat norodul

Și doi pești, atunci într-o pustie-

Erau aproape de cinci mii de guri,

Așa precum în Cartea sfântă scrie...

Ev. Matei 14-22

-Cuvinte duminicale-

 

În vremurile de-afară, tulburi și grele,

Din vacarmul vieții Tu mă asculți:

Înmulțește, Doamne, cuvintele mele,

Pâini sunt și acestea pentru cei mulți!

 

Din tot ce-am primit, facă-se dar,

Să nu rămână flămândă nicio ființă,

Ruga mea, știu, nu este-n zadar,

Zadarnic e Omul fără credință!

 

Nevrednice-s faptele fără Cuvânt,

În inima mea se-aude cum bate,

De la facerea lumii, aici pe pământ,

A fost și rămâne începutul din toate!

 

Precum din Minunea aceea, Părinte,

Făcută de Fiul, acolo-n pustie,

Înmulțește, spre jertfă, aceste cuvinte

Și-nvrednicește-le în Poezie...

Duminică, 26 Iulie 2026

 

Aceeași rugăciune de-o vreme

Îmi stăruie-n gând

Ziua și noaptea,

Mereu:

Înmulțește pâinea Ta, Doamne

Și pentru neamul acesta,

Tot mai flămând,

Neamul numelui meu!

Alungă blestemul care apasă

Pe umerii Carpaților

Mei!

Când ne punem, puținii la masă,

Tot mai stropită cu lacrimi

E Lumina ce cade

peste ei...

Tu știi, așa supărată cum este,

Lumina aceasta

Cât mi-e de dragă!

Acum,

Din toată povestea durută,

Mi-a rămas în Gând

Rugăciunea

Întreagă:

Înmulțește pâinea Ta, Doamne,

Pentru norodul

Tot mai flămând!

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Poezia e Aerul...

 

 

Poezia e Aerul

Pe care

Îl

Respir,

În vremea

În care

Nevoia de Aer

E tot mai

Acută.

Mă-ntreb deseori

Și mă mir:

De ce-a băut

Oare,

Înțeleptul Socrate,

Cucută?

Nimeni nu este

Etern,

Fără-ndoială,

Știu!

Inteligența

Omului modern

E tot

Mai

Artificială

Și Omul

Tot mai târziu...

 

Scriu și eu și dacă scriu, ce-i dacă?

Îmi spune unul-geniu-la ce bun!

M-am supărat pe mine, o să-mi treacă

Precum toamna frunza de gorun...

 

Ne-am certat de la nimica toată,

Cum se ceartă-n iureș val cu val,

Dar Râul, care curge, cum le iartă,

Iar când ajung lângă al Marii mal

 

Ca norii-n Poezie se răzbună...

Azi nicio poticală nu mă-ncape!

Știu, orice supărare nu e bună

Când împăcarea e atât de-aproape!

 25 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia