Pe drumul care duce spre Găina...

 

 

Drumul acesta câte nu le știe!

Numai s-asculți Povestea lui de poți,

Din Apuseni și până-n Veșnicie

Toată durerea neamului de Moți

 

Și toată bucuria pe-ndelete,

Îl urc și eu cu Gândul, fără frică,

Ce-a mai rămas din tine, Târg de Fete?

Fecioara de atunci e azi Bunică!

 

Toate-s praf din vremea de-altădată,

Ca Doina noastră, încă românească,

Drumul este drum și nu se gată,

Nu-i nimeni pe pământ să îl oprească...

Sâmbătă, 18 Iulie 2026

 

Am în mine-un fel de sârg,

Vara e atât de înaltă!

Să mă duc și eu la Târg

Cu toți moții laolaltă...

 

N-am nimica de vânzare,

Dar îmi place să mă sui

Sus pe Munte, colo-n zare

Lângă Găinușa lui...

 

Noaptea, pe sub luna plină,

Când dă somnul peste gene,

Ca un bulgăr de lumină

S-adorm și eu între pene,

 

Precum adormeam odată

Când eram un fel de pui,

Lâng-un puișor de fată,

Frumoasă cum alta nu-i!

 

Răsăritul mă găsească

Odihnit la pieptul ei.

Tu, puicuță îngerească,

Spune-mi, nu-i așa că vrei?

 

Cât de limpede-i vâltoarea

În care te scalzi când scriu!

Îți trimit de-aici chemarea,

Până încă nu-i târziu.

 

Am în mine-un fel de sârg,

Vara asta-i cât cuprinde !

Să mă duc și eu la Târg,

Poate cineva se vinde...

                   * * *

Ce plină de iubire e lumina,

Regală dăruindu-se la toți!

Pe drumul care duce spre Găina

Sunt și eu acolo printre Moți.

 

Le port în suflet sfânta lor poveste

Și gândurile mele se aprind

În dorul ce mă tulnică pe creste,

Iar cele patru zări nu-l mai cuprind

 

Și-acolo sus, aproape lângă nori,

Cu duhul Iancului-ce sărbătoare!

Voi sta de veghe noaptea până-n zori

Când soarele duminical răsare...

................................................

Ce plină de iubire e lumina,

Regală dăruindu-se la toți,

Veniți, români, pe Muntele Găina,

Veniți la Târgul fetelor de Moți!

 

Nicolae Nicoară-Horia