Ce stare de somn pentru oameni și vite!
Poate și nepăsarea să aibă vreun temei?
Dă-mi, Doamne, cuvintele cele mai potrivite
Să le pun în ochii contemporanilor mei!
Aud în grinda vremii cum rod carii,
Vă-ntreb: de unde vine această letargă?
Câtă bucurie de Viață era între fruntarii!
Istoria, oare, cine vrea să ne-o șteargă?
Și-acum, când scriu, stă hidra la pândă,
Traducându-mi silabele, una câte una,
Patria-ntreagă cine vrea să ne-o vândă?
Când ea ne-a fost aici dintotdeauna!
7 Iulie 2026
Aș vrea din somnul morții să
te scoli,
Să fulgere durerea ta în lume,
Un om umblat prin viață și
prin școli
Să n-aibă-o zi de naștere
anume?
Mă-ntreb, ca orice ființă
omenească,
Nelămurit ca aurul prin foc:
Vai, cum putea „școlarul” să
ne nască
„La vremea când cireșele se
coc?”
Mi-e inima din piept tot mai
bolundă,
Iancule, de când te-am
cunoscut,
Cine oare vrea să îmi ascundă
Ziua sfântă-n care te-ai
născut?
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu