Sunt împăcat...

 

Lui  Dumitru Mălin

 

Sunt unii mult mai necăjiți ca mine,

Sunt alții mult mai fericiți, îi știu,

M-am împăcat cu Viața și mi-e bine

Și-atât de sănătos atunci când scriu!

 

Mereu între tăcere și răscoală,

Pe drumul, nu întotdeauna drept,

Nu-mi coboară-n gânduri nicio boală,

Nici în tic-tacul inimii din piept,

 

Când Poezia mi-e atât dragă!

Să mă înțeleagă cel ce vrea:

Sunt împăcat cu sinea mea pribeagă,

În care locuim, și eu, și ea...

15 Iulie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Sunt împăcat cu lumea

 

M-aș duce undeva-ntr-un munte rece,

Pe-o vale neagră, lâng-un râu prelins,

Cu frunza și cu iarba mi-aș petrece,

Le-aș spune lor ce-amurguri m-au cuprins…

 

Nu-mi mai doresc petreceri necurmate,

Cu prieteni de pahar și cu femei;

De-acum sunt robul liniștilor toate,

Toți norii fără tunet sunt ai mei!

 

Sunt împăcat cu lumea și cu soarta,

Cu bătrânețea mea sunt împăcat;

Chiar și cu moartea, până una-alta,

Numai în pace să mai fiu lăsat:

 

Să-mi recitesc viața ca pe-o carte

Pe care-au scris-o alții-n voia lor,

Pe mine împingându-mă deoparte

De slavă și de glorii și de spor,

 

Pe mine amăgindu-mă cu graba

De-a căuta comori de negăsit:

Să-mi cheltuiesc speranțele degeaba,

Tot că voi fi vreodată fericit…

 

Dar vreau s-ajung cumva până la capăt

Și să mă sting apoi ca un ecou;

După-orizont, ca soarele, să scapăt

Și-n zori să-ncep a mă citi din nou!

14.07.2026

 

Dumitru Mălin