Suntem atât de-aproape de marginea genunii,
Nu vă jucați cu țara, v-am spus, vă spun mereu,
Nu-i vită să o puneți la târg legată-n funii,
Cât vă mai rabdă oare din ceruri Dumnezeu?
Nu vă jucați cu țara, prea dusă-i în ispită,
Nu-i condamnați prezentul, trecutul din statui!
Îți văd toată nădejdea din suflet risipită,
Ce-a mai rămas din tine, Grădina Maicii Lui?
Voi n-auziți la Putna un clopot sfânt cum bate?
Voi n-auziți cum plânge o Doină pe poteci?
La Timișoara, încă, se strigă Libertate,
Nu vă jucați cu Țara, ea nu-i a voastră-n veci!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu