Iancule, de unde mă cunoști...

Duminică, 30 Septembrie 2018

Lui Iancu-Daniel

Iancule, de unde mă cunoști?

Cum mă privești și îmi zâmbești îmi pare

Că sunt acum în fruntea unor oști

Pe Brutusul amurgului călare...

Marșul sfânt îmi picură în sânge:

„Astăzi cu bucurie, românilor, veniți!”

Iar fluierul în cer începe-a plânge,

El n-are liniște în veci, să știți...

Cum mă privești și versul se-nfioară,

Se luminează-ndată gândul meu,

Izbăvitorule de Neam și Țară,

Copil trimis aici de Dumnezeu!

..............................................

Durerea lui mă poartă peste tot

Din Apusenii dragi, până departe,

Vă spun cu Adevărul scris și pot,

Că Duhul Iancului nu are moarte...

Nicolae Nicoară-Horia

De taina ei n-ai cum să te atingi...

Joi, 27 Septembrie 2018

Mă-ntrebi ca o copilă: Poezia

De unde vine? Nu pot să răspund!

Atâta știu, e soră cu Vecia

În care de nimicuri mă ascund...

Așa cum tu adeseori mă ningi

Cu frumusețea ta neprihănită,

De taina ei n-ai cum să te atingi,

Oricât te-ar duce viața în ispită...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Emile Vernon

Omul în viață când nu mai poate...

25 Septembrie 2018

Doamne, ce cumplită durere!

Omul în viață când nu mai poate,

Singur și fără putere,

Le lasă în urmă pe toate...

Se cutremură gândul,

Tristețea e multă

Când pe sătulul și pe flămândul

Mădularele nu-l mai ascultă...

Grădina și casa se umplu și ele

De liniște-amară și de scaieți,

De viața aceasta, singura sub stele,

Să aveți grijă, până puteți...

Nicolae Nicoară-Horia

Cresc amintirile...

24 Septembrie 2018

Îmi bate luna tânără-n fereastră

Precum bătea adeseori discret,

Cresc amintirile în urma noastră

Și noi ne risipim în ele-ncet...

Cresc amintirile și-n umbra lor,

Tot mai spre asfințit și tot mai lungă,

Cuvintele nespuse azi ne dor,

Cine din ele oare ne alungă?

Așa cum sunt eu știu că le iubești,

Chiar dac'odată o să se întâmple,

Despre tăcere-acum să nu-mi vorbești

Și Dorul arde limpezit sub tâmple...

..........................................

Închide-albumul și ascultă, doamnă,

Culcându-mi fruntea de poet la sân,

Cum cad acum lovindu-se de toamnă

Nucile din nucul cel bătrân...

Nicolae Nicoară-Horia

Pictura: Vladimir Volegov

Ura de moarte...

Duminică, 23 Septembrie 2018

-Cuvinte duminicale-

Tot mai bolnav e neamul meu de ură

Și alte neamuri, care nu le spun,

De toate-acestea, Doamne, Te îndură

De la Paști și până la Crăciun,

De la Crăciun și până la Înviere

Să ne vindeci arșița din gând,

Trimite-n lume pace, mângâiere,

Din adevărul spus: „Eu vin curând!”

Zdrobește zidul care ne desparte

Și luminează gândurile noastre,

Să nu mai fie ura cea de moarte

Stăpână sub tăriile albastre!

Dragostea Ta o pune în cuvinte,

Și fă-mă pe deplin să o-nțeleg,

Ascultă-mi Ruga, nu-i a mea, Părinte,

E Rugăciunea unui neam întreg

Nicolae Nicoară-Horia

Cântec de greieri...

Duminică, 23 Septembrie 2018

N-auzi cum cântă greierii? E toamnă,

Din toamna care-a fost și mai demult,

Cântecul plin de-amintiri mă-ndeamnă

Cu drag până la capăt să-l ascult...

Din aripi cântă greierii, e toamnă

Și sufletul se umple de tumult,

Ți-aduci aminte, fericită doamnă,

Nimic din cântec nu era ocult?!

Afară-l cântă greierii, e toamnă?

Nu simți? E-atâta vară între noi!

Ne pleacă frunza, nimeni n-o condamnă,

La Anu' vine iarăși înapoi...

Mi-e dor s-alerg acum pe Dealul Culii,

Ce cântec minunat din Raiul vechi!

Femelele nu cântă, doar masculii

Tot țărâie armonic în urechi...

Nicolae Nicoară-Horia

M-au născut părinții...

17 Septembrie 2018

M-au născut părinții, cinste lor,

Lăudată fie pururi Viața,

Acolo-n Munții-ncărunțiți de dor,

Într-o zi de toamnă, dimineața...

De bunul și-nduratul Dumnezeu

Nașterea aceasta mi-a fost dată!

M-au născut părinții, singur eu

Nu mă puteam naște niciodată;

Degeaba-ncearcă omul și repetă

Experiența plină de blestem,

Vai de cel făcut în eprubetă,

De dragostea „făcutului” mă tem!

Truda de-a te naște e-n zadar,

Slăvită fie rodnica scânteie,

Dragostea, cea fără de hotar,

Dintre un bărbat și o femeie!

Nicolae Nicoară-Horia