CASA NOASTRĂ

Cum trece Timpul

Şi-i atât de strâmb

Cu Amintirea

Care ne destramă!

La Casa noastră,

Colo sus

Pe

Dâmb,

Plâng streşinile, Mamă,

De ce plâng?!

Ce Linişte-i acolo

Şi ce Dor

Sub coperişul ei

Ne-vindecat?!

Acum, când scriu,

Cuvintele mă dor-

Mă doare Urma

Celui

Ce-am plecat...

Cum trece Timpul

Şi-i atât de dur-

Cât voi putea

Tăcere

Să te-ndur?!