O, CE VESTE MINUNATĂ!

Motto:
Reaprindeţi candela-n căscioare
Lângă busuiocul cel mereu
Degerat la mâini şi la picioare
Se întoarce-acasă Dumnezeu.
....................
Doamne, intră şi-n a mea chilie
Şi-amândoi, răniţi şi îngheţaţi
Să ne încălzim cu bucurie
Unul lângă altul ca doi fraţi".
Grigore Vieru

Colindă Veacul şi colindă Ora,
El trebuia anume să se nască,
IISUS al nostru şi al tuturora,
Cel mai presus de firea pământească.
Din pântec de Marie nenuntită,
În Betleem, sub stelele mirate,
Veni pe lume Pruncul fără seamăn,
Promisul de demult şi de departe.
Aşa precum Arhanghelul Gavriil
A prevestit venirea lui pe lume,
În scutece, în ieslea cea săracă
Sta Împăratul mai presus de nume.
El cel dintâi născut, El, Unic Fiul
Trimis aici să mântuie, să ierte,
Să vindece din suflete pustiul
Pe un pământ cu clipele incerte...
Păstorii-n preajmă înălţau cântare,
Pe Dumnezeu slăvind şi lăundându-L
Pentru minunea cea nemaivăzută,
Umbrit de Duhul Sfânt le era Gândul.
Venit-au magii, LUI să i se-nchine
Pe urma Stelei fără de apus,
Cu daruri- aur, smirnă şi tămâie
La naşterea Copilului IISUS.
Din om în om, din cer în cer ferice
A luminat întâiul gângurit
Al Pruncului din ieslea- nrourată
Sub ochiul Stelei de la Răsărit.
"Trei păstori se întâlniră
Şi aşa se sfătuiră,
Haideţi, fraţilor, să mergem
Floricele să culegem
Şi să facem o cunună
S-o-mpletim cu voie bună
Şi s-o ducem lui Hristos,
Mesia chip luminos,
Lăudaţi şi cântaţi
Şi vă bucuraţi..."
Irod, vicleanul, când a prins de veste
A dat poruncă aspră, nemiloasă,
Ucişi să fie de doi ani în jos
Pruncuţii toţi de parte bărbătească...
Iosif în vis, prin glas de înger sfânt
A înţeles atunci durerea cudă-
"Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama LUI
Şi fugi, căci vrea Irodul să-L ucidă!"
Şi s-a-mplinit până la ţipăt visul,
În plâns şi-n bocet au murit atunci
Crezând că este printre ei Trimisul
Nevinovaţi, cei pisprezece mii de prunci...
El a rămas, minune preacurată,
Ferice, dar de cine-L recunoaşte
Şi de atunci, de două mii de ani
În Ziua de Crăciun IISUS se naşte.

"Iată vin colindători,
Zorile-s dalbe,
Noaptea pe la cântători
Şi ei vin, ei vin mereu,
Zorile-s dalbe
Şi-l aduc pe Dumnezeu,
Dumnezeu adevărat,
Zorile-s dalbe,
Soarele s-a luminat,
Iată vin colindători,
Zorile-s dalbe,
Noaptea pe la cântători..."

Irozi mai sunt şi astăzi printre noi
Ce vor cu dinadinsul să-L ucidă,
Ei poartă-n suflet şi pe buze poartă
Acelaşi gust amar de aguridă.
Ei caută mereu să ne dezbine,
Credinţa să ne-o pună la-ndoială,
Că Timpul nu-i decât acel ce vine,
Când veşnicia însăşi e o boală
De care-au suferit părinţii noştri,
Precum părinţii dinaintea lor-
Tu iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac,
De-acum şi până-n vecii vecilor!
De-aceea să ne bucurăm cu toţii
La Sărbătoarea scrisă-n calendar,
IISUS al nostru şi al tuturora
În Ziua de Crăciun se naşte iar!

"Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua străluceşte
Şi lumii vesteşte,
Că astăzi Curata,
Prea Nevinovata,
Fecioara Maria
Naşte pe MESIA.
Magii cum zăriră
Steaua cum porniră
Mergând după rază
Pe Hristos să-L vază
Şi dacă porniră
Îndată-L găsiră,
La Dânsul intrară
Şi se închinară,
Cu daruri gătite
Lui Hristos menite,
Având fiecare
Bucurie mare
Care bucurie
Şi aici să fie
De la tinereţe
Pân-la bătrâneţe".

Să colindăm această dulce Veste
Şi să ne bucurăm acum cu toţii,
IISUS HRISTOSUL, Domnul nostru Este
Mai presus de neputinţa morţii;
Slavă LUI în locuri prea înalte
Şi pace între oameni pe pământ!
De bucuria Clipei să tresalte
Sufletul prin care Eşti şi Sunt!
Tu, Omule, de-aici şi de departe
Care cuvânţi şi cugeţi mai presus
De toate vietăţile din lume,
Să ne-mpăcăm. căci s-a născut IISUS.
Ne luminează Steaua înainte
Şi negurile nopţii se desfac,
Iar împreună, într-un glas fierbinte
Să colindăm colindele din Veac.
"O, ce Veste minunată
În Betleem ni se-arată,
Astăzi s-a născut
Cel făr-de-nceput,
Cum au spus prorocii,
Că la Betleem Maria
Săvârşind călătoria
Într-un mic sălaş
Din acel oraş
A născut pre Mesia,
Pe Fiul în al Său nume
Tatăl L-a trimis în lume
Să se nască şi să crească,
Să ne mântuiască!"