Tristețea-n lațul ei mă prinde
Și sufletul mi-l înveșmântă,
Cei tineri nu mai știu colinde,
Bătrânii tot mai rar le cântă...
Ce Aer sfânt aveam odată
În Postul plin de bucurie
Și „O, ce Veste minunată,”
Era atunci atât de vie!
Pe Dealurile mele dragi
Amirosea a Sărbătoare,
Râdeau colacii în desagi
La pruncii vremii în spinare!
................................................
Părinte, dătător de pace,
Nu-mi lăsa neamul meu să tacă,
Printre puține dobitoace,
Curând, în ieslea cea săracă,
Și în această tristă Țară,
Cum Îngerul din cer i-a zis,
Mariei, pururea Fecioară,
Se naște Fiul cel promis...
13 Decembrie 2022
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu