Copilul din suflet...

 

„Da-ți-mi un trup, voi, munților!”

Lucian Blaga

 

Cerul m-apasă, trupul mă strânge,

Aș vrea acolo în Munți să îl mut,

Iertați-mi Copilul din suflet ce plânge,

Din sufletul ce l-am primit cu-mprumut!

 

Nu plânge de foame, nu plânge de sete,

Lacrimile lui sunt cuvinte mereu,

Îl dor amintirile-nchise-n versete

Din Biblia neamului către Dumnezeu!

 

Albac și Vidra, Câmpeni și Abrud,

Copilul din suflet, el nu vă minte!

Iubind Adevărul, statornic și crud,

Până când, Doamne, o să fie cuminte?

 

Ce limpede-i lacrima ochilor Tăi

Și bucuriile lui sunt atât de auguste!

Ci lasă-l să zburde pe Munți și pe Văi,

Prin lumea aceasta cu hotarele-nguste...

 

Din volumul în așteptare-Cămașa Copilărieie...

Coperta: George Roca

 

Nicolae Nicoară-Horia