Dimineață pe Muntele Găina...

 

 

Răsare soarele la picioarele mele,

Fruntea gândului e mult mai înaltă,

Zările, Doamne, sunt deasupra de ele,

Mă simt parcă în lumea cealaltă...

 

Picură rouă cerească pe pleoape,

Tulnicul sună de nu-l mai cuprind,

Sufletul Iancului e-atât de aproape,

Aici, lângă cruce, amar suferind...

 

Cum arde Duminica-n ochii lui blânzi!

Ne pleacă pădurile toate-n Baladă,

Domnii puterii sunt tot mai flămânzi,

Cine nu crede să vină, să vadă!

 

Răsare soarele de după nori,

Nimeni vreodată nu poate să-l vândă!

Poemul meu se umple de fiori

Și inima din el stă la pândă...

Când pâinea aceasta pe masă v-o pun

Din cuvântul pe care vi-l scriu,

Răsare soarele! A treia oară vă spun,

Până încă răsare nu e târziu!

Duminică, 23 Iulie 2023

 

Nicolae Nicoară-Horia