-revizuit și adăugit-
E ziua ta, o zi ca toate cele,
Imnul adormit al țării mele,
Mi se-amărăște sufletul în zori,
Unde sunt ascunse „Trei culori,”
În care gol de peșteră adâncă,
Pe cine oare deranjează încă,
Aici sub zarea din cuvânt
albastră?
Ne-au fost să fie „trinitatea”
noastră!
O, Dacia mea sfântă și
rotundă,
De tine gura lumii e flămândă
Și Roma e frumoasă, ce să zic,
Eu nu te schimb în viață pe
nimic!
Între Carpați și dincolo de ei
Noi n-am făcut negoț cu dumnezei,
Nici nu l-am dat pe-al nostru
nimănui,
Aici a fost „Grădina Maicii
Lui”!
Eu vin și spun, „șovinul” care
sunt-
Un imn e „Tatăl nostru” pe
pământ...
Iartă-mi tristețea care mă cuprinde,
Dar imnul unei patrii nu se
vinde!
Sâmbătă, 29 Iulie 2023
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu