Necredinciosul...

 

Duminica Tomii

din Săptămâna Luminată

 „..și zicând acestea, le-a arătat mâinile și coasta sa...”

Ev. Ioan 20, 19-31

 

Simt urmele piroanelor străpunse

Și gustul fierei care Ți-a fost dată,

Cred în Învierea Ta, Iisuse,

De ea nu m-am îndoit niciodată!

 

Nu înțeleg moartea nicidecum,

Moartea Ta, ca Fiu de Dumnezeu,

Acolo, lângă cruce, stă și-acum

Pironit în versuri gândul meu...

 

Mă urmărește peste tot fantoma

Acestui timp fățarnic și anost,

Lângă mine îl aud pe Toma

Recitând Poemul pe de rost...

Duminica Tomii, 19 Aprilie 2026

 

E Duminică-n suflet şi-n calendar,

Întotdeauna Duminica nu e târziu,

Hristos a Înviat! Dacă nu, e-n zadar

Poemul acesta pe care îl scriu...

 

Tot pipăindu-i urma cuielor Sale,

Urmele cuielor din ceea ce vezi,

Mă uit la tine cu atâta jale-

Nici astăzi, Toma, tu nu mai crezi?

........................................................

Cu „Pace vouă” între ucenici

Dacă Hristos când a venit în lume

A doua oară Înviat aici

De nu vedeau însemnele anume

 

Din coasta Lui, din mâini și din picioare,

Cum nu văzuse „cel” de mai târziu,

Mă-ntreb nedumerit- credeau ei oare

Că este El, Învățătorul viu?

 

”Luați Duh Sfânt!” Le-a glăsuit Iisus

Dar, „Domnul meu și Dumnezeul meu”

Nimenea de frică nu I-a spus

Decât acel...Necredincios mereu...

 

Am crezut în cuvânt...

 

Am crezut totdeauna în cuvântul cel viu,

Îl simt în auz și acum când îl scriu

Cum izvorăște din sufletul meu,

Cu el mă trezesc dimineața mereu,

 

Cu el adorm seara în Rugăciune,

Cuvântul e cea mai curată minune,

De-aceea vă spun cu iubire și zel,

Totdeauna în viață s-aveți grijă de el!

 

Și atunci când vă arde pe buze tăcerea

Cuvântul din ea se revarsă ca mierea,

În aer, în apă, în foc și în vânt,

Pretutindeni lumina îl murmură-Sunt!

 

Am crezut în cuvântul cel dat să îl spun,

Azi și de-a pururea lui mă supun,

Cu bucurie rostită vi-l dărui și vouă,

Cum se dăruie norii din ceruri când plouă...

 

Nicolae Nicoară-Horia