Au înflorit salcâmii...

 

Respir minunea, cea dumnezeiască,

Vino, pune-ți mâna pe cuvânt,

Nu credeam că o să înflorească

De-atâta răutate pe pământ!

 

Cum aș vrea în palme s-o fărâm,

Dragostea să fie-n veci stăpână,

Mă uit la floarea albă de salcâm,

Mirosul sfânt în suflet să-mi rămână...

Duminică, 10 Mai 2026

 

Scriam și din înalturi mirosul de salcâm

Prin liniștea augustă, sub stelele mirate,

L-am auzit deodată căzând pe caldarâm

Și-acum mi-e plin auzul de cioburile sparte.

 

În versul meu fierbinte lumina se pogoară,

Au înflorit salcâmii! Închide ochii, hai,

Nu simți cum te cuprinde vederea din afară?

Aceeași ca în vremea când rătăceam prin rai...

 

Au înflorit salcâmii, sub zările lumești,

Eu știu, în noaptea asta poemul meu de mâine

Cu-aceeași nerăbdare atunci când îl citești

Sub roua dimineții, neterminat rămâne.

 

Se tulbură cuvântul pătruns de-un tainic dor,

Mirosul sfânt de pace nu-i cine să-l înfrunte,

Au înflorit salcâmii, cum arde floarea lor

Și-mi încălzește gândul sub tâmplele cărunte...

                      * * *

Din tot ce sunt nimic nu-i interzis,

Citiţi-mă întreg şi fără teamă,

Au înflorit salcâmii, cum v-am zis,

De-atâtea griji nici n-aţi băgat de seamă...

 

Am scris azi-noapte un Poem durut,

Să vină translatorii să-l traducă,

De multă vreme şi aşa au vrut

În beznele tăcerii să mi-l ducă!

 

Acesta sunt, nu-l căutaţi pe altul,

La nici o răzbunare nu instig,

De am greşit mă judece Înaltul,

Eu din durerea veacului vă strig,

 

Treziţi-vă, români din letargie,

Treziţi-vă din somnul cel impus!

Cu-aceeaşi sfântă, dulce bucurie,

Au înflorit salcâmii, cum v-am spus...

 

Nicolae Nicoară-Horia