DOINĂ...

8 febr.,ora 2
Frunză verde încă, frunză verde,
Copacul meu e tot mai cenuşiu-
58 de ani! Nu-mi vine-a crede,
Când au trecut atâţia nu mai ştiu...

Bate un vânt rece printre crengi,
De unde bate n-aş putea să spun-
Iubita mea, tu singură-nţelegi,
Tu, Mama celor trei bărbaţi de-acum:

Silvanus, Horia şi Dorul tău
Ce l-ai visat să-ţi fie fată-n casă,
58 de ani, nu-mi pare rău
În urma lor ce Poezie lasă!

Câţi au rămas, o ştie Cel de Sus,
Cuvântul doar să-mi fie sănătos,
Încă mai am, încă mai am de spus
Atâta freamăt, poate cu folos!

Nu sunt bătrân, aşa precum se spune
În actele din starea mea civilă,
Sufletul meu în palme ţi se pune,
Precum în vremea când erai copilă

Şi eu copchil, acolo printre Moţi,
Cu toată fericirea de pe Munte,
Iubita mea, eu ştiu că tu mai poţi
Să faci din el peste prăpăstii, punte...

Ţi-aduci aminte, ce nebuni eram,
Ca două curcubee însetate!
58 de ani, atâţia am?
Iubita mea femeie, nu se poate!...