12 febr. 2009, 0ra 7.20
Parcă-l aud pe Alex cum grăieşte,
La vârsta lui de şapte anişori:
„Stă Dumnezeu în Cer şi se-odihneşte”,
Uitându-se la noi de după nori...
Aşa i-a spus la şcoală-nvăţătoarea,
Că Doamne Doamne-i obosit acum
Şi simt cum mă cuprinde Sărbătoarea,
Sufletul se-nvăluie-n parfum...
Parcă aud soboarele de sfinţi
Psalmodiind, psalmodiind mereu-
Câtă mirare-n ochii lui cuminţi,
Câtă-mpăcare în Poemul meu!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu