17 Februarie 2010
Nu-i Poezia o dădacă,
Depinde cum şi ce îi spui,
Când vine ea urâtul pleacă,
Se duce în pustia lui...
Cu fiecare zi se naşte,
De-acolo, din văzduhul sfânt
Oriunde-ai fi te recunoaşte
Dacă eşti Om întru cuvânt...
Mult mai presus decât e firea,
De-a pururi sclavul ei rămân,
Ea nu suportă linguşirea
Nici aerele de stăpân...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu