9 iulie 2010.
Vin graurii, aşa devreme vin?
În stoluri sure, încă nedecise,
De-acolo, de pe plaiul cel străin,
Sunt ciugulite ultimele vise...
Vin graurii şi strugurii nu-s copţi,
E iulie şi parcă-i toamnă-n vie,
Alungă-i de la mine, ştiu că poţi,
Dar nu mă izgoni din Poezie!
Vin graurii îţi spun şi nu le pasă
Celor sătui de toate ce nu sunt-
Vin graurii, se pun cu noi la masă
Şi e atâta foame în cuvânt!...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Să nu mă goneşti de lângă tine;
În urma mea vin critici nesătui,
Să-mi umilească versul ştii prea bine
Cum, că n-ar fi la locul lui.
O să le spun în două, trei cuvinte,
De nu le place lor, nu au decât
Să treacă-n drumul lor mai înainte
Poemul meu nu le-a cerut nimic.
Să-l lase-aşa cum e în treaba lui
Cuvântul meu n-are defecte.
Doar el îmi ştie taina sufletului
Îmi ţine şi de cald, dar şi de sete!
Trimiteți un comentariu