Împreună...

12 12 2012

Nu-ntâmplător ne-am întâlnit în cale,

Purtam în mine chipul tău divin,

Sunt om și eu cu patimile sale,

Degeaba mă întrebi de unde vin,

Degeaba te întreb spre unde pleci,

Ce depărtări la mine te adună?

Cât vei rămâne-n lume să petreci

Și când o fi...să mergem împreună...

Petrecerea să-ți fie în cuvânt,

Acolo bucuria nu sfârșește,

Eu știu că mă iubești așa cum sunt,

Eu știu că mă iubești prea omenește.

Nici nu te mai întreb, nici nu-mi răspunde,

Nu întâmplător te-am întâlnit în cale,

Mergeam și eu chemat spre oareunde

Ca aerul mirat dintre vocale...

Amenințat cu moartea...

26 Noiembrie 2012, spre seară...

De viață încă

mă mai tem și-acum,

de

moarte

niciodată

și nicicum!

Amenințat din două părți

mă știu.

Cât între paranteze

mai sunt

viu

mereu în poezie

mă răzbun-

de voi muri vreodată,

la ce bun?...

Noapte bună...

18/19 Noiembrie 2012

Coboară noaptea-n somnul de pe cruce

Și liniștea miroase-a flori de tei,

Își face mama patul să se culce,

E-atâta rugăciune-n gândul ei!

Alungă-i, Doamne, vântul ce-i frământă

Trupul subțire ca un abur sfânt

Și-n Dragoste deplină o înveșmântă,

Să nu mai simtă frigul pe pământ!

Cu grijă ea sub pernă își adună

Toate-amintirile care-o mai țin,

Să te-odihnești în pace, noapte bună,

Maica mea, eu mai veghez puțin...

Să nu te bucuri...

23/24 Noiembrie 2012

Aceluiași a-mic...

Să nu te bucuri, încă n-am ajuns,

Departe-i drumul, și nu ai ce-i face,

Eu știu că mă citești și tu pe-ascuns,

Ceva din versul meu nu îți dă pace...

Mă uit în jurul tău, cât loc destul

Și adeseori e atâta de viran!

De preanimicul vieții sunt sătul

Și de nimicii ei fără de hram!

Să nu te bucuri, încă e devreme

În tot cuvântul ce îl spun aici

De tine și de mine nu te teme,

Suntem atât de doi și-atât de mici!

Eu nu mi-am isprăvit din gânduri treaba,

Pe toate încă nu le-am spus de-ajuns,

De prea demult am și uitat ce-i graba-

Să nu te bucuri, încă n-am ajuns...

Atelier...

25 August 2012

In memoriam I.R.

Culori înrămate, agățate de aer,

culori

adormite pe pânză,

culori risipite pe jos, pretutindeni culori...

Pensule încremenite în așteptări

și praful așternându-se în singurătate.

Pe peretele dinspre răsărit,

autoportretul neterminat al pictorului

plecat să se odihnească,

obosit de prea multe

culori.

Undeva plângea liniștea pe liră.

Într-un ungher,

aproape de cer, suspina Poezia...

Și eu înmărmurit

în pragul acela dintre două lumi,

plin de cuvinte

pe trup

și pe șevaletul sufletului

vinovat...

Datoria...

25 August 2012
„Plătește-mi ce ești dator... Îngăduiește-mă și îți voi plăti...”
Matei 18, 28-29
Mă simt dator precum era și ea,
Sluga aceea din cuvântul sfânt,
Și datoria nu-i atât de grea-
Am s-o plătesc întreagă pe pământ;

Știu, datoria către Dumnezeu
Niciodată n-o să se termine!„Îngăduiește-mă”, te rog și eu,
Frate mult mai datorat ca mine...

Lasă-mă să te visez...

21/22 August 2012

La mine în cuvânt se face seară,

Lasă-mă să te visez măcar,

Iubirea mea din vis n-o să te doară,

Să nu îmi fie somnul în zadar.

Lasă-mă să te visez întreagă

De la creștet până la călcâie,

Gândul tău și ființa ta cea dragă,

Totul amiroase a tămâie.

Din visul împlinit când te cobori

Cu ochii înrourați a rugăciune

Să nu spui nimănuia dinspre zori

De-această fără de sfârșit minune,

Și-așa cum își visează un zidar

Zidul ce urcă șerpuind spre cer,

Lasă-te în versul meu măcar

Să te zidesc, mai altceva nu-ți cer...

De dragoste...

23 August 2012, spre seară...

De dragoste să nu vorbiți cu ură,

E gândul și cuvântul cel mai sfânt,

Vă fie-n toate singura măsură

Din viața voastră scrisă pe pământ.

Să nu vorbiți de dragoste urât,

Nimic nu-i fără ea, nici vin, nici pâine,

La urma urmei când plecăm în lut

E singura avere ce rămâne.

Unde e dragoste, nu e dispreț

Și noaptea în lumină se preface,

E darul, dintre toate, fără preț

Și dăruindu-l, darul dar se face...

Ce-i frumusețea oare...

20 August 2012

Același vers îmi stăruie în gând,

Ce-i frumusețea oare și de când?

Mă uit în ea, ca cerbul în izvor,

Nu mă-ntreba acum de ce mi-e dor,

Nu mă-ntreba, nu-i timp să îți răspund

În scăldătoarea ei de mă cufund

Și-acolo, până încă nu-i târziu,

Bolnav de viață vindecat să fiu!

Martor jurat mi-e sufletul tău blând-,

Ce-i frumusețea oare și de când?!...

Umbra mea...

13 August 2012

Trec stoluri risipite-n zbor,

Sunt anii mei, ori mi se pare?

Alerg pe drum în urma lor

Și drumul de sub tălpi mă doare.

Tot mai departe dinspre vară

E umbra mea peste pământ,

Ea nu mi-a fost nicicând povară,

Ci prieten credincios și sfânt.

E cel mai sigur adăpost,

Din ceruri o să cadă bruma,

Povestea toamnei pe de rost

Am să o știu și eu de-acuma...

Trec stoluri vălurite-n zbor,

Sunt anii mei, nu mi se pare,

Alerg pe drum în urma lor

Și vârsta din cuvânt mă doare...

Stare de poem...

8/9 August 2012

Să ne culcăm în cântec amândoi,

Eu, pe malul drept, tu, pe cel stâng,

Să geamă veșnicia dintre noi

La pieptul meu de dragă când te strâng.

Ce dulce oboseală și ciudată!

Nu-i așa că ochii mei te dor?

De-om adormi, să adormim deodată

Ca două păsări în același zbor.

Când va fi vremea bună pentru scris,

Cu gândul odihnit dinspre lumină

Tu să-mi trezești cuvintele din vis-,

Poemul meu, ca lacrima divină...

Poezia mea de unde vine...

Vineri, 29 Iunie 2012

Poezia mea de unde vine

Zadarnic mă întrebi, nu pot răspunde

Și dacă în acasa ei ți-e bine

Ce rost mai are să îți spun de unde?

Răspunsul pentru mai târziu se-amână,

E prea devreme-acum în cerul meu!

Ea vine precum vine la fântână

Tot mai frumos același curcubeu

Să bea din apa ei vindecătoare,

Dar setea și mai tare îl încinge,

Asemenea nu-i poezia oare,

Făptura lor cine o poate-atinge?

Cuvintele și ele sunt divine,

Lăsate pe pământ din Tată-n Fiu,

Poezia mea de unde vine?

Zadarnic mă întrebi, nu pot să știu...

Nu-i timp de somn...

30/31 Mai 2012

Nu-i timp de somn, avem atâta treabă,

Părul tău miroase-a flori de tei,

Citește-mă silabă cu silabă

Până se face noapte-n ochii mei.

Parcă-i în ziua de Rusalii sfântă

Când se pogoară duhul, cel promis,

Și sufletul mi-e ca o pâine frântă-,

Eu știu că nu voi termina de scris...

De ce-ai oftat cu lacrima sub pleoape?

Dacă ți-e sete apleacă-te să bei,

Fântâna din cuvânt e-atât de-aproape

Și apa-i tot mai vie-n cerul ei!

Eu scriu acum, inspiră-mă femeie

Cu aerul șoptit din jurul meu

Și-acestei clipe roagă-te să steie

Doar cât o vrea din slavă Dumnezeu...

Autobiografică...

4 Iunie 2012

Citesc ce vreau, nu mă obligă nime,

De scriu, la fel, cuvintele îmi vin

Și se așează singure în rime

Precum toamna strugurii în vin.

Chiar dacă am origini sănătoase

La școli înalte n-am avut acces,

Nu mi-a plăcut nici goana după oase,

Nici la uspețe mire, mai ales.

Din văi adânci și până-n munți, înalții,

Mi-am urcat singur drumul și cu zel,

Am loc destul de mine și de alții

Și nu am fost invidios defel.

Semănător de liniște și pace,

Cât nu-nțeleg nu voi nega vreodată,

Nu spun că nu-i frumos ce nu îmi place

Nimic din viața care mi-a fost dată.

Toate simțurile nu mi-s adormite,

Și ca de obicei sunt mult mai viu,

Numai gândul cine mi-l trimite,

Sigur, niciodată n-o să știu.

Acest poem în ramă n-o să-l pun,

Contururile lui încă nu-s clare,

Aici mai multe nu vreau să vă spun,

Nici ochii voștri nu mai au răbdare.

Iubesc ce vreau, nu mă obligă nime

De cine, când să mi se facă dor,

Respir și eu un aer sub cerime

Tot mai puțin și cu miros de clor...

Setea creatorului...

5/6 iunie 2012

Când scriu

îmi stâmpăr setea din lut,

mistuitoare

și gândul mi se umple de duhul

din izvoare,

e setea ce-l cuprinde în toate

creatorul,

tu

vino mai aproape

să te-adumbrească norul,

să nu simți niciodată ce-i arșița

de-afară.

Când scriu se face ziuă

și dacă-n jur

e seară.

Prin aerul

acesta,

oricât ar fi de larmă

și vântul,

obositul de el,

ar vrea s-adoarmă!

Să nu mă-ntrebi vreodată

atunci

de unde vine

această sete sfântă

ca sângele

prin vine.

Când scriu

parcă și timpul

își potolește fuga,

așează-te cuminte în jilț

și-ascultă-mi ruga...

Tu și poemul...

Duminică, 27 Mai 2012

Tu ești în gândul meu de-a pururi straja

Precum lumina viței pe araci,

Nu-i risipi acestei clipe vraja

Acum când scriu, privește-mă și taci.

De unde vine-această înfiorare

Când te apleci din setea mea să bei?

În ochii tăi mirați e sărbătoare

Și poți îngenunchea păduri cu ei...

Nu-i mântuire fără de păcat,

Nici norul în văzduh fără de ploi,

Ascultă cum se înalță împăcat

Cuvântul ca o rugă dintre noi.

Nu-i risipi veciei mele vraja

Atunci când scriu, sărută-mă și taci,

Tu ești în gândul meu de-a pururi straja,

Hai, spune-mi ce ai vrea cu el să faci?

Apostolul...

Duminică, 6 Mai 2012

Ce văd eu, la alții poate nu le place,

Vinovați să fie ochii mei de-acum?

Tu te uiți la mine cu atâta pace,

Poezie sfântă, și îmi văd de drum

Precum în grădină vița cea de vie

Când își coace rodul toamna pe araci,

Îți ascult porunca dată din pruncie,

Spune-i „bună ziua” vântului și taci;

Omul cât respiră uită și învață,

Fiecare-și poartă amintirea lui,

Ce nu-ți place ție nu jigni în viață,

Fără frumusețe nici urâtul nu-i!

Să privești lumina nu-i așa de greu,

Ce văd eu și alții mâine or să vadă,

Azi e prea devreme și nu-i timpul meu

Cu vremelnicia să mă iau la sfadă...

Duminica din cuvinte...

Duminică, 1 Aprilie 2012

Din întuneric s-a făcut lumina,

Din nimic sunt toate câte sunt,

Cine îi mustra tăcerii vina

Mai înainte de-a fi fost cuvânt?

Din moarte e de-a pururi Învierea,

Din noaptea asta-ncepe-o nouă zi,

Pelinul nu-i amar dacă nu-i mierea

Cea adunată-n fagurii târzii.

Nu-i nici satan fără de Dumnezeu,

În care cred, orice mi-ar spune alții,

Din tine sunt, femeie și mereu

Mi-e dor de ochii tăi, înmiresmații.

Prin Rai te așteptam ca un copil

Și umbra de sub pom era fierbinte,

Primește-mi dar, ca jertfă de april,

Duminica aceasta din cuvinte...

Când scriu...

30 Martie 2012

Când scriu e-atâta rouă-n ochii mei,

Se scaldă-n ea toți pruncii nenăscuți

Și tu dacă ți-e sete poți să bei

Până se face ziuă peste Munți.

Cu tine niciodată nu-i târziu

Și soarele din cântec nu apune,

De unde vin cuvintele nu știu,

Toate miros aici a rugăciune.

Ele se-așează în odihna lor,

Cum vara ploaia caldă peste grâne,

Precum sămânța pusă în ogor

De azi mereu să încolțească mâine.

Atunci când scriu mă simt pătruns de duh,

Mâna mea și gândul se înfioară,

De undeva, de-acolo din văzduh

Simt pacea Învierii cum coboară...

Poemul din pâine...

27 /28 Martie 2012

În Apusenii mei, crescuți din Dor,

Mereu cu freamăt de răscoală sfântă,

O mamă scoate pâinea din cuptor,

Mâinile ei de-o viață tot frământă.

Într-un ștergar, țesut din anii grei,

O învelește ca pe-o rugăciune

Și semnul crucii peste jertfa ei

Cu grijă și evlavie îl pune.

Îi vine-acasă iar de sărbători

Copchilul cel plecat prin țări străine,

Suflete-al meu, de ce te înfiori?

Mirosul cald ajunge pân` la tine...

Acolo-n Munții mei, deasupra lor,

Stă duhul și veghează în lumină,

O mamă scoate pita din cuptor

Și aerul din jurul ei suspină...

Vă chem...

lui Grigore Vieru
18 Ianuarie 2012

Vă chem la nunta mea, nu e nevoie
Să vă scuzaţi că n-aveţi timp acum,
Să vină cine vrea de bună voie
Pe ultimul şi cel mai sigur drum.

Mi-a fost destul trei zile printre voi,
M-am săturat de-atâtea osanale,
Vreau liniştea să curgă iar şuvoi,
S-adorm în ea, ca floarea-ntre petale...

Aplauzele, toate, azi mă dor,
Nu-mi dăruiţi ce nu mi se cuvine,
Veniţi cu mâna goală, vă implor,
Nu voi lua nimic de-aici cu mine!

Acolo alte bunuri se consumă,
Cu dragoste de viaţă iar vă chem,
Veniţi la nunta mea, oricum postumă,
La nunta mea, rămasă în Poem...

Cât respiră omul...

15 Februarie 2012

Cât respiră omul tot învaţă,
Dinspre leagăn până la mormânt,
Dacă-n urma lui nu lasă viaţă
A trăit zadarnic pe pământ.

Aud pe câte unul care-mi spune
Plin de sine, eu de toate ştiu!
Degeaba suflă vântul în tăciune
Dacă focul nu mai este viu.

Sărmane ins, cu inima beteagă,
De tine nu te vezi cât eşti de mic,
În jurul tău e-o bibliotecă întregă
Şi nu ai înţeles din ea nimic!

Dacă te crezi deştept, tu stai deoparte,
Cum stă departe flacăra de fum,
Ce ai primit în dar cu har împarte
Celor ce vin în urma ta pe drum.

Cât respiră omul tot învaţă,
Dinspre leagăn până la mormânt,
Din viaţa ta dacă nu dai viaţă,
Ai trăit zadarnic pe pământ...

Dumnezeu

18/19 Ianuarie 2012

Ce simt eu niciodată nu mă înşel,
E un ceva în lucrurile toate,
Dacă este şi cum este El
Să nu vă întrebaţi cu răutate.

Pe uliţe, prin pieţele murdare,
În rugăciunea cea adeseori
Nu am strigat vreodată-n gura mare
Că Dumnezeu e dincolo de nori.

Să creadă cine vrea şi cine poate,
Citească cel ce ştie din Scriptură,
Pentru credinţa care ne desparte
Eu altor neamuri nu le-am purtat ură.

La orice închinare mă voi duce,
Nu-mi trece nicio umbră peste gând
Şi dacă cineva nu-şi face cruce
Când aude clopotul plângând...

Genunchii ce se frâng lângă icoane
Să-şi mântuie în pace jertfa lor,
Copil crescut pe dealuri transilvane
Jignirile de orice fel mă dor...

Aşa m-au învăţat în vremuri grele
Părinţii mei, părinte sunt şi eu,
De undeva, de dincolo de stele,
Se uită înspre mine Dumnezeu!

Nu spun că I-am văzut vreodată faţa,
De auzit îl tot aud mereu
De când mă poartă pe pământ viaţa
Şi-L simt acolo, în oftatul meu...

Lovește-mă...

16 Ianuarie 2012

Lovește-mă, lovește-mă,
potolește-ți necazul
și sculptorul izbește în stâncă,
dalta lui scoate-n lumină obrazul
celui nevăzut încă.
Lovește-mă, lovește-mă,
până ești în putere,
fără milă și fără cruțare,
demult nu mai simt nicio durere
în aceste omenești mădulare.
Eu nu-i voi răspunde mâniei
nicicând,
lovește-mă,
lovește-mă cu tărie curată
și râul ce aleargă spre mare flămând
obosește odată...

Rugă la nașterea lui Eminescu...

14 Ianuarie 2012, spre seară...

Emine!
Tu niciodată nu ai fost supărat
Pe mine.
Firea mea slabă
Nu ţi-a clintit de la locul ei
Nicio silabă.
Cu întreg numele tău,
EMINESCU,
Am crezut în tine.
De epigonul ce sunt
Nu mi-e ruşine.
Alţii, spună ce vor-
E treaba lor.
Tu poţi să te naşti liniştit
În pridvorul
Aceluiaşi Dor, nemărginit.
Luceafărul tău lumineze pe creste.
Patria română,
Din câtă mai este,
Îşi aduce aminte
De această durută poveste...
Emine!
Ştiu.
Tu nu vei fi supărat
Pe mine,
Nici în viaţă,
Nici când n-o să mai fiu.
De cuvintele tale,
Niciodată roase de cariu,
Voi avea grijă mereu.
Semnez eu-
Un umil bibliotecariu...

Și aerul e tot mai murdar între noi...

6 Ianuarie 2012

Toată viața scormonind prin gunoi
Vorbim despre lucruri, nu despre ființă
Și aerul e tot mai murdar între noi,
Singurul de care avem trebuință.

Nerăbdători suntem unul cu altul,
Fiecare e geniu în felul său,
Dacă am putea amanetăm și Înaltul
Și așa de suflet nu ne pare rău!

Ne pierdem tinerețea pe nimicuri auguste
Obercăind într-o direcție dată,
Unii aleargă după metafore, alții după fuste
În care nu locuiește nimeni, niciodată.

Dintre stele doar mintea ta luminează,
Tot întunericul e sub fruntea lui,
Bârna din ochiul tău nu contează,
Numai paiul din ochiul aproapelui.
.......................................................

Nimeni nu se mai uită înapoi
Privind cu mânie nescrisă înainte
Și aerul e tot mai murdar între noi
În goana aceasta printre cuvinte...