Mi-e sufletul ca o vioară...

22 Noiembrie 2014, spre seară...

Mi-e sufletul ca o vioară,

Cântecul ei egal se împarte,

La toți, la fiecare-n parte

Vă mulțumesc acum, spre seară,

Mi-e plin cuvântul de fiori,

Cu roua dragostei pe față

Ați risipit atâtea flori

În pragul meu de dimineață

Și mi-e atât de înalt! de-acum

N-o să-l mai pot spre noapte trece

Și sufletul cu voi pe drum

Până la capăt vă petrece...

Din vârsta-n care încă sunt

V-aduc prinos de bucurie

Vă fie viața pe pământ

Așa cum mi-o doresc și mie!

Vă fie soarele-n amiază,

Să nu-l umbrească niciun nor,

Pe-o sfântă și curată rază

Vă dărui vouă, tuturor,

Cuvintele ce mi-au fost date

Aici să le rostesc mereu

Atât cât inima mea bate

Între pământ și Dumnezeu!

Cum strânge floarea rodul ei

Vă strâng în brațe cu lumină

De pe acum când o să vină

Și ziua voastră, dragii mei!