Poemul de pe Munte...

Duminică, 23 Noiembrie 2014

Mă întorc tăcut în cerul meu

Ca pasărea în oul sfânt,

Precum fântâna-n curcubeu,

Mă întorc în mine, cel ce sunt

Și parcă umbra mea e arsă,

Îi pipăi rănile- sunt viu!

Prin tulnic dorul dinspre-Acasă

Îmi cheamă sufletul să-l scriu

Și tu în tihnă să-mi asculți

Poemul care-abia te încape,

Aș vrea să urc acum pe Munți

Până-i duminică sub pleoape;

Când pe pământ umbla Iisus

El s-a rugat, a câta oară?

Ce liniște-i acolo sus!

Și îngerii se-aud cum zboară...