Mi-e teamă să deschid televizorul și radio
Pentru ultimele știri,
Aud mereu cuvântul trist „Adio!”
Și bruma cade peste trandafiri...
Când ies din casă strada mea e plină
De vești pe care nu le mai suport
Și-așa îmi vine, Doamne, spre lumină
Să-mi iau viză pentru pașaport!
Noaptea târziu aud prin somn străbunii
Cum vor acasă iar să se înturne,
Se scutură de toamnă toți gorunii
Și-aștept Decembrie cu vești mai bune...
Aștept să vină Ziua Țării mele,
Și ea aici din ce în ce mai fadă,
Pe Pruncul să se nască dintre stele,
Aștept zăpada din văzduh să cadă
Și totuși un copil la mine-n tindă
Cu ochii plini de-o bucurie sfântă,
Leru-i ler, din capăt de colindă
„O, ce Veste” dintre lacrimi cântă...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu