Poem cu înger...

 

Nu-i nimeni să îmi pună pe sufletul meu frâu,

Spre-Acasa mea cea dragă, cine să-i frângă zborul?

Să curgi! Mi-a fost porunca, asemeni unui Râu,

Sub stânca-ntunecoasă cum să zidești izvorul?

 

Din coasta unui Munte, pe care-l urc mereu,

Eu am țâșnit în Viață ca țipătul sub zare

Și îngerul acela, trimis de Dumnezeu,

De-atunci e lângă mine și pururi pe cărare!

 

Cine ridică brațul cu gând să îl lovească,

Se potolește-ndată mânia lui sub stele,

Vin mieii pe coline din liniște să pască,

Acolo sus pe Crângul Copilăriei mele...

18 Noiembrie 2023

 

Vine vremea să mă nasc și eu...

 

Noiembrie-i de-acum la apogeu

Și zilele sunt tot mai agitate,

Vine vremea să mă nasc și eu,

Dar singur, Doamne, știu că nu se poate!

 

Nisipul din clepsidră mă adună,

De-atâtea toamne a tot curs mereu,

Acasă nu-i nici Mama să îmi spună

Bine-ai venit pe lume, fiul meu!

 

Să mă nasc? Nici nu mai are rost

Și-așa mi-e trupul gata pentru roată,

E-atât de-aproape din slăvitul Post,

Iar Maica sfântă-i tot mai supărată...

 

Tăcerea stă la pândă sub cuvânt,

Parcă-i sfârșitul lumii-să nu fie!

Și totuși nu sunt singur pe pământ,

Te am pe tine, sfântă Poezie!

 

Nicolae Nicoară-Horia