A intrat Fecioara-n templul sfânt
Și-nlăcrimată pentru noi se roagă,
Întotdeauna jertfa din cuvânt
Mi-a fost și mie-aici, atât de dragă!
* * *
Odată Înțeleptul din mine îmi
zise
Și adevărul acesta e încă în
floare:
Nu toate intrările ne sunt
permise,
Nu toate intrările sunt
necesare!
Câteodată pragul de sus te
împiedică,
Și cât de înalt e pragul de
jos!
De copil am învățat Intrarea-n
biserică
Și învățătura mi-a fost de
folos!
Acolo, în liniștea gândului
sfântă,
Cu sufletul mereu lipit de
altar,
Am auzit îngerii cerului cum
cântă
Și Cântarea aceea nu e-n
zadar!
Acolo mi-a răsărit poemul pe
buze
Și-așa mi-a rămas, însetat de
lumină,
Cei ce nu intră, să nu mi se
scuze,
Pentru toți e aceeași iertare
divină...
Și acum Înțeleptul din mine
îmi spune,
Și adevărul acesta e încă în
floare:
Nu toate intrările din viață
sunt bune
Nu toate intrările sunt necesare!
Intrați în biserică...
Intrați în biserică, în
templul cel sfânt,
Să nu vă fie teamă, nici silă,
Cum intră Duhul-Adevăr în
cuvânt
Și Maica Domnului a intrat de
copilă!
Acolo, în liniștea fără apus,
Fiecare să-i spună Rugăciunii
pe nume,
Precum în ceasul din urmă
Iisus
Pe crucea durerii, la plecarea
din lume...
Rugați-vă dar cu luare-aminte,
Cine se roagă se umple de har,
Primește-ne Ruga smerită,
Părinte,
Din sufletul nostru, zidit în
altar!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu