Zidește-mă în Poezie...

 Mă doare și-i atât de vie

În sufletul din mine, rana,

Zidește-mă în Poezie,

Cum și-a zidit Manole, Ana!

 

Zidește-mă, ah, te conjur,

N-auzi cuvântul cum te-obligă?

Mă strâng tăcerile din jur

Și pruncul nenăscut mă strigă...

 

Zidește-mă în Poezie,

Desăvârșit apoi să pleci

Spre unde nimenea nu știe

Și Rugă să-ți rămân în veci!

 

Ascunde-mi neputința humii,

Ce-a fost vremelnică să-mi fie,

Departe de vederea lumii

Zidește-mă în Poezie!

 

Nicolae Nicoară-Horia