Astăzi gândul mă îndeamnă,
Uită supărarea, gata,
Amândoi născuți din toamnă
Și Bu-nicul și nepoata...
La mulți ani, Annamaria!
Și așa de când te știu
Cât de sfântă-i bucuria
Versului pe care-l scriu!
Și cum ne jucam pe-atunci!
Saltă inima, bogata,
De atâtea vorbe dulci:
„Înc-odată și nu-i gata!”
Liniște, Bu-nicul...„chie,”
Cât aș vrea să scriu și eu!
Ruga ascultată-ți fie,
De-aici pân’ la Dumnezeu...
26 Noiembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
M-am visat cu tine, Mamă,
Dumnezeu te țină-n vis,
Dintre toate-n lumea asta
Visul nu mi-e interzis!
Eram în Acasa noastră,
Lângă Curătură sus,
Zorile mi-aduc aminte
Dintre lacrimi ce mi-ai spus:
„Și cum te rugam, Copile,
Ca o mamă grijulie,
Culcă-te, se face ziuă,
Puiul mamii nu mai scrie!
Iartă-mi de atunci porunca,
Încălcată, știu, mereu,
Dar acum, aici, în ceruri,
Fără versul tău mi-e greu.
Scrie, cât ești în puterea
Vieții dată pe pământ
Și în Veșnicia toată,
Nu-i nimic fără Cuvânt...”
Duminică, 23 Noiembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Din volumul în lucru Întoarcerea acasă...
Fericită-i Ziua-n care m-ai născut!
Anii mă numără: șaptezeci și patru,
Cum au trecut, mamă, eu cum am trecut,
De când joc această piesă de teatru?
„Actorul” din mine, Doamne, încă-i viu,
Scena mi-e scăldată pururi în lumină,
Va cădea cortina, pentru... „interviu”
Și această clipă știu că o să vină!
Fericită-i Ziua-n care m-ai născut!
Sufletul din mine-i fără niciun tiv,
Fericită-i ziua, adevăr și scut,
Când mi-ai dat un nume, bun și milostiv.
Liber, în credință nu sunt rob defel,
Nu pun la-ndoială „lumea cealaltă,”
Dar mi-e gândul tânăr, versul e la fel,
Amândouă-n mine ca izbucul saltă...
Fericită-i ziua și e Ziua mea,
Cel ce nu o are cât e de nimic!
Dă-mi putere, Doamne, să mai stau în ea,
Până când la Tine o să mă ridic...
Sâmbătă (Joi), 22 Noiembrie 2025 (1951)
Nicolae Nicoară-Horia
Cu degetul în...Poezie!
Mă subjugă Dorul
dinspre-Acasă,
Liber, fără el, nu pot să zbor,
Vai, Copilăria mea...geloasă,
Cine ți-a dat numele de Dor?
Ce m-aș face oare fără tine?
Murmură Vâlceaua pe sub punți,
Sufletul aleargă pe coline
Și în urma lui un prunc desculț...
Vine iarna, toamna se termină,
Cad frunzele de paltini și de fag,
Un Cântec se aude în Lumină,
„Bine ai venit, Copile drag!”
Joi, 20 Noiembrie 2025
Vine
vremea să mă nasc din nou
În
Apusenii mei, pe-o sfântă vatră,
De
unde-mi vin, ecou după ecou,
Dureri de
aur care nu mă iartă!
Vine
vremea și-i atât de-aproape!
În Acasa
mea, tot mai bătrână,
S-aud
țipând lumina de sub pleoape,
Lumina
vieții, pururea stăpână,
Cu-ntâia
ei poruncă din cuvânt,
Pe care o
ascult și-acum: respiră!
Ca
nașterea nu e nimic mai sfânt,
De-atunci
minunea ei mă tot inspiră...
În ziua
de Crăciun și-n zi de Paște
Mă simt
mai tânăr decât anii mei,
Ce
fericită-i mama care naște,
Slăvit să
fie veșnic puiul ei!
...............................................
Vine ziua
să mă nasc și eu,
Singur să
mă nasc, a câta oară?
Cum l-aș
ruga pe Bunul Dumnezeu
Nașterea
de-acum să nu mă doară!
* * *
Noiembrie-i
de-acum la apogeu
Și zilele
sunt tot mai agitate,
Vine
vremea să mă nasc și eu,
Dar
singur, Doamne, știu că nu se poate!
Nisipul
din clepsidră mă adună,
De-atâtea
toamne a tot curs mereu,
Acasă
nu-i nici Mama să îmi spună
Bine-ai
venit pe lume, fiul meu!
Să mă
nasc? Nici nu mai are rost
Și-așa
mi-e trupul gata pentru roată,
E-atât
de-aproape din slăvitul Post,
Iar Maica
sfântă-i tot mai supărată...
Tăcerea
stă la pândă sub cuvânt,
Parcă-i
sfârșitul lumii-să nu fie!
Și totuși
nu sunt singur pe pământ,
Te am pe
tine, sfântă Poezie!
Nicolae
Nicoară-Horia
Atunci când scriu, c-o
bucurie-aparte,
Oriunde sunt mereu îmi vine-n
minte
Dinspre Acasa mea, cea de
departe,
Mirosul sfânt și unic de
plăcinte!
Copchil mă văd și-acum la
masă stând
Cu ochii aburinzi de bucurie
Și-oricât aș fi ca omul de
flămând
Mă satură lumina lor cea vie.
Cât am umblat prin lume în
cuvânt,
Cu amintiri de-acasă între
brânci
N-am întâlnit niciunde pe
pământ
Așa bucate cum au fost
atunci...
Îmi dau târcoale
aducerile-aminte
Ca stolurile de cocori în
zare,
Poemul meu miroase a
plăcinte,
Gustați din ele, prieteni,
fiecare...
Nicolae Nicoară-Horia
Satul Copilăriei mele...
Foto: Eugenia Faur
„Va fi jale!” Scriu internauții,
Doamne, ce murdară meserie!
Cel fără-de-lege ia-i și du-ți-i
Patruzeci de zile în pustie!
Înapoi să nu mai știe calea,
Numai risipirea cum îi scurmă,
Iar acolo le cuprindă jalea
Și cutremurul cel de pe urmă
Sufletul satanic și pustiu!
Atâtea zvonuri bântuie prin țară,
„Va fi jale!” Ei de unde știu?
Prorocirea cât e de murdară!
....................................................
Ce sfânt e Adevărul din strămoși!
Îmbrăcați cum sunt în piei de oi,
Lupii aceștia, pururi mincinoși,
Cu gura-nchisă, plece de la noi...
Luni, 17 Noiembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
De la Post cu nimeni nu mă
cert!
Să creadă fiecare în ce poate,
L-am auzit pe unul: „nu
te iert!”
Cine ești tu să-mparți dreptate?
Pentru ea am suferit destul,
Din pruncie pân’ la bătrânețe!
De la un om fățarnic și fudul
Sufletul meu nu are ce
să-nvețe!
Dacă nu-nțelegi ce-nseamnă
postul,
Nu da cu pietre în cuvântul
meu,
Caută-ți în altă parte rostul
Și să te ierte bunul Dumnezeu!
Sâmbătă, 15 Noiembrie 2025
„Nu toate lucrurile sunt de
folos!”
Aceste cuvinte le-aud și le
văd:
Urgie, cutremur, dezastru,
prăpăd!
Lumea întreagă-i întoarsă pe
dos!
Ne-omul, ce-i Omul? Nu are
măsură
În gândul cel poartă, în
faptele sale,
Mergând împreună pe-alături de
cale
Unul statornic mereu mă
înjură...
Când spun Dumnezeu, el
altceva-mi zice,
Făcându-mi cruce, scuipă în
ea,
Înspre Leagănul Nașterii merg
după stea,
Căzând are cine să mă ridice!
Ce început este astăzi? Mă-ntreabă
Cu glas răgușit de tilincă
Și ochii lui tulburi miros a
pălincă,
E Postul Crăciunului și-mi văd
de treabă...
Cuvinte din post...
Să ne
aducem aminte câtă ură și câte nelegiuiri nu arunca apostolul Pavel înspre
Dumnezeu, până când pe drumul Damascului, din lumina aceea strălucitoare, a
căzut peste el iertarea nebănuită și sufletul lui s-a umplut de aceste cuvinte:
„SAULE,
SAULE, DE CE MĂ PRIGONEȘTI?”
Această
ură s-a mutat și între noi. Cine sunt eu să-mi judec aproapele?
"De
aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am
aramă ... Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi aş da trupul meu să fie ars, iar
dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. ... Dragostea nu cade niciodată"
(Sfântul Apostol Pavel, Epistola Întâi către Corinteni).
Parcă aud
și acum în urechi murmurul nisipului din clepsidră:
“Nu îmi
deranjați cercurile.”- Arhimede (287-212iHr)
„Să vă
iubiţi-vă unii pe alţii, cum v-am iubit Eu!”
Să ne
aducem aminte de cuvintele acestea, rostite cu 2000 de ani în urmă și în
fiecare zi de către Cel Înviat de pe crucea fărădelegilor noastre!
Nicolae
Nicoară-Horia
