„Naționalist-creștin”, în viață
Cuvântul i-a fost sabie și scut,
Citea Poetul într-o dimineață
Poemul scris de un...„necunoscut!”
Numele lui, rostit era în treacăt
De prietenii puțini câți i-au rămas,
Vai, sufletul cum să îl pui sub lacăt?
Nu moare timpul când sfă
râmi un ceas!
...............................................................
L-au dus apoi pe brânci la țintirim,
Cuvântul i-a rămas plângând în lume
Și-așa Poetul nostru... „anonim,”
Își publică poemele postume...
11 Noiembrie 2025
Din volumul în alcătuire Întoarcerea Acasă...
Întâiul
meu poem...
Eram copil în Munții din Apus,
Mi-aduc aminte ca de-un frate
bun
De întâiul meu poem ce l-am
compus
Pe-o frunză veștejită de
alun...
Păzeam cu grijă mieii pe
coline
Și ei pășteau din ultima otavă
Când a căzut rănită lângă mine
Minunea, cea fără sfârșit, din
slavă
Și-acolo, între
palmele-amândouă,
I-am descântat, precum un
vrăjitor,
Ochii mei îmi erau plini de
rouă
Și de-atunci mi-e sufletul
izvor!
Cine vrea și poate, să
înțeleagă
Întâiul meu poem de pe pământ,
De-aceea toamna mi-e atât de
dragă
Și dragă mi-e risipa care
sunt...
Nicolae Nicoară-Horia
Omul cu buletin...1965
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu